Oamenii de știință au descoperit „substanțe chimice eterne” în produsele din supermarketuri

Peștele, fructele de mare și carnea pot introduce în organism nu mai puține „substanțe chimice eterne” decât apa potabilă. La această concluzie au ajuns cercetătorii de la Universitatea din Montréal, care au analizat 100 de probe de produse din magazinele din Quebec. Rezultatele au fost publicate în revista Journal of Food Composition and Analysis.

Este vorba despre PFAS — un grup mare de compuși chimici artificiali, utilizați pentru a conferi materialelor proprietăți hidrofuge, rezistente la grăsimi și antiaderente. Aceștia sunt numiți „eterni” deoarece se descompun extrem de lent și se acumulează în mediu. Anterior, același grup de cercetare a descoperit PFAS în apa potabilă din Quebec. Acum, oamenii de știință au studiat o altă posibilă sursă de expunere pentru oameni — alimentele.

Produsele de origine animală sunt cele mai contaminate

Cele mai ridicate concentrații medii de PFAS au fost depistate în produsele bogate în proteine animale. Un gram de pește conținea circa 1,9 nanograme din aceste substanțe, fructele de mare — 1,3 nanograme, iar carnea — 1,2 nanograme. În produsele lactate și cele vegetale, indicatorii erau mai mici, variind de la zero la 0,75 nanograme pe gram.

Totuși, concentrația contaminantului nu este singurul factor care determină cât de mult ajunge în organism. Este importantă și cantitatea de produs consumată. Prin urmare, cerealele s-au dovedit a fi, de asemenea, o sursă importantă de PFAS: pâinea, pastele și alte produse din cereale sunt consumate regulat și în cantități mari.

„Pentru a evalua expunerea la contaminant, trebuie luate în calcul atât concentrația sa în alimente, cât și cantitatea de produs pe care o consumăm. Deoarece produsele din cereale sunt numeroase în dieta noastră, contribuția lor la expunerea totală crește”, a explicat conducătorul studiului, Sébastien Sauvé.

Dieta vegetală nu elimină PFAS

Oamenii de știință au modelat aportul de PFAS în cazul diferitelor tipuri de alimentație, de la dieta obișnuită cu carne până la cea vegetariană și vegană. Calculele au arătat că persoanele care consumă mai puține produse de origine animală pot primi, în general, cantități mai mici de acești compuși.

Peștele și fructele de mare se evidențiază nu doar prin concentrația de PFAS, ci și prin diversitatea substanțelor depistate. În același timp, cerealele contribuie semnificativ la aportul de contaminanți în orice tip de alimentație. Prin urmare, trecerea la o dietă vegetală poate reduce expunerea la unele PFAS, dar nu le poate exclude complet.

De ce contaminanții se acumulează în pește

PFAS nu reprezintă o singură substanță, ci o întreagă familie de compuși cu proprietăți diferite. Dintre cele 76 de varietăți verificate de cercetători, în produse au fost depistate mai frecvent PFAS cu lanț lung. De regulă, acestea persistă mai mult timp în organism decât cele cu lanț scurt.

Unii compuși, inclusiv PFOS și PFOA, se pot acumula în organismele vii și se pot transmite de-a lungul lanțului alimentar. De exemplu, un animal acvatic mic absoarbe contaminantul, este mâncat de un pește, iar apoi de un pește mai mare. La fiecare etapă, concentrația substanței poate crește, la fel cum se întâmplă în cazul mercurului.

Plantele absorb de obicei mai greu PFAS cu lanț lung, deoarece acestea se leagă puternic de particulele de sol. Alte varietăți, mai mobile în mediu, ajung mai ușor în plante.

Ce pot face consumatorii

Studiul nu permite încă elaborarea unei liste sigure de produse care ar trebui evitate. Oamenii de știință au verificat doar 100 de probe din numeroase categorii, iar conținutul de PFAS a variat semnificativ chiar și între probe individuale ale aceluiași tip de aliment.

„Acest lucru nu este suficient pentru a afirma, de exemplu, că un tip de pește este în mod constant mai contaminat decât altul”, a menționat Sauvé.

În prezent, echipa analizează peste 500 de probe suplimentare, pentru a determina mai exact în ce produse concentrațiile de PFAS sunt mai ridicate și de ce depinde acest lucru.

Cercetătorii nu îndeamnă la renunțarea la pește, carne sau cereale. Concluzia lor este alta: apa potabilă nu este singura sursă de „substanțe chimice eterne”, de aceea și contaminarea produselor trebuie monitorizată regulat. Pentru apă există deja norme, în timp ce sistemul de control al PFAS în alimente este deocamdată mult mai slab dezvoltat.