Oamenii de știință au descoperit o legătură între distrugerea ecosistemelor și izbucnirile de infecții

Oamenii de știință de la University College London și Universitatea din Florida au analizat 58 318 focare ale 32 de boli în 169 de țări, transmite dx.doi.org.

Cercetătorii au studiat zoonozele care se transmit la oameni direct de la animale, inclusiv infecțiile cu coronavirus, Ebola și variola maimuței, precum și bolile transmise de țânțari, căpușe și purici, cum ar fi dengue, boala Lyme și malaria.

Unde riscul s-a dovedit a fi mai mare

În general, focarele au apărut mai frecvent în locurile în care oamenii și animalele domestice trăiau în apropierea zonelor forestiere fragmentate. Este vorba despre locuri în care o pădure unitară a fost împărțită de drumuri, ferme și așezări în numeroase suprafețe mici.

În astfel de condiții se schimbă componența faunei. Unele specii, bine adaptate la viața în apropierea oamenilor, pot fi purtătoare de infecții, iar probabilitatea contactului dintre acestea și oameni crește.

O legătură deosebit de clară a fost identificată în cazul bolilor răspândite de vectori. Fragmentarea ecosistemelor, precum și teritoriile cu o reducere îndelungată a cantității de precipitații pe fondul schimbărilor climatice au fost asociate cu un risc sporit de focare de dengue și de virus Zika.

Nu a fost identificată o cauză universală

Pentru infecțiile care se transmit direct de la animale la oameni, tabloul s-a dovedit a fi mult mai complex. Defrișările, încălzirea climei și intensificarea agriculturii au influențat diferit diversele boli. Oamenii de știință nu au identificat un set unic de factori naturali care să permită prognozarea sigură a locului în care va apărea următorul focar.

De aceea, autorii vorbesc despre necesitatea de a analiza separat bolile și regiunile concrete, în loc să caute o singură cauză universală a creșterii amenințărilor infecțioase.

„Rezultatele noastre arată că nu există o formulă ecologică unică ce ar putea prezice unde vor apărea focarele de noi boli infecțioase. Transmiterea infecțiilor de la animale la oameni este larg răspândită în habitatele modificate de om din întreaga lume, însă tipurile concrete de activitate umană care contribuie la focare diferă în funcție de boală”, a declarat autorul principal al studiului, doctorul Rory Gibb, de la Laboratorul pentru Oameni și Natură al UCL.

Spitalele influențează harta focarelor

Studiul a identificat o altă regularitate importantă. Cu cât oamenii se aflau mai departe de asistența medicală, cu atât mai rar focarele erau înregistrate oficial. Probabilitatea de a înregistra un focar scădea în medie cu 32% pentru fiecare oră suplimentară de drum până la cea mai apropiată instituție medicală.

Aceasta înseamnă că regiunile care par a fi „puncte fierbinți” ale bolilor infecțioase nu sunt neapărat locurile cu cel mai mare număr de infectări. În ele poate pur și simplu să funcționeze mai bine sistemul de supraveghere și diagnosticare.

„Aceasta înseamnă că îmbunătățirea accesului oamenilor la asistență medicală și consolidarea sistemelor de monitorizare a bolilor au o importanță critică. Ele vor ajuta la depistarea la timp a focarelor de orice infecție și la stoparea acestora înainte ca ele să se transforme în epidemii sau pandemii”, a menționat Gibb.

Coautoarea lucrării, profesoara Sadie Ryan de la Universitatea din Florida, a subliniat că focarele apar sub influența multor factori.

„Focarele de infecții transmise de animale au numeroase cauze și sunt modelate de întregul sistem socio-ecologic. Acest lucru subliniază necesitatea unei abordări complexe One Health în ceea ce privește supravegherea și intervenția — nu există o strategie unică de prevenire”.

Autorii propun îmbunătățirea simultană a sistemelor de sănătate și a monitorizării globale a bolilor, precum și luarea în considerare a stării ecosistemelor în prevenirea amenințărilor infecțioase.