Oamenii de știință au descoperit beneficii neașteptate ale ecoului pentru creier
Ascultarea vorbirii în spații zgomotoase, cu ecou puternic, poate fi dificilă, însă un nou studiu al Universității Macquarie (Australia) a arătat că creierul nostru nu doar percepe sunetele, ci învață activ să „asculte încăperea”.

Mai mult, o reverberație ușoară poate ajuta la o mai bună diferențiere a cuvintelor, iar condițiile acustice familiare se dovedesc a fi optime pentru înțelegerea vorbirii, transmite naukatv.ru.
Cercetătorii au studiat modul în care oamenii se adaptează la diferite niveluri de reverberație — timpul în care sunetul se reflectă de suprafețele unei încăperi. Pentru experiment, a fost utilizată o cameră anecoică, un spațiu fără ecou natural, unde pot fi simulate condițiile acustice ale diferitelor încăperi: parcări subterane, săli de curs și birouri open-space. Voluntarii cu auz normal ascultau comenzi scurte vorbite pe fundalul zgomotelor acestor încăperi și raportau ce auziseră.
Rezultatele au fost surprinzătoare. Participanții au învățat cel mai bine să înțeleagă vorbirea în încăperi cu un nivel moderat de ecou — aproximativ 400 de milisecunde de reverberație. Cercetătorii au numit acest interval „zona Goldilocks”, în analogie cu povestea lui Goldilocks, ecoul nu trebuie să fie nici prea puternic, nici prea slab, ci exact potrivit pentru o percepție optimă a vorbirii.
„Această zonă corespunde acusticii majorității sălilor de curs moderne, birourilor și locuințelor clasice. Un ecou prea puternic — cum se întâlnește în vestibule de marmură sau parcări subterane — interferează cu înțelegerea vorbirii, însă și lipsa completă a reverberației reduce capacitatea creierului de a se adapta”, spune autorul principal senior al studiului, profesorul David McAlpine.
El adaugă că aceste date permit o abordare nouă în proiectarea spațiilor publice și a birourilor. Este posibil ca noi să construim clădiri intuitiv în funcție de capacitățile creierului sau creierul nostru să se fi adaptat la condițiile tipice în care petrecem cea mai mare parte a timpului.
Primul autor al lucrării, Hayvet Hernandez-Perez, explică: „Urechile aud, dar creierul ascultă. El analizează constant structura mediului înconjurător și o folosește pentru a înțelege vorbirea, chiar dacă nu suntem conștienți de acest lucru.”
Pentru a verifica ce mecanisme sunt implicate, cercetătorii au folosit stimularea magnetică transcraniană — o metodă care perturbă temporar activitatea anumitor zone ale creierului. Când circuitele neuronale responsabile de învățarea auzului în spațiu erau „dezactivate”, capacitatea participanților de a se adapta la acustică se deteriora. Aceasta confirmă că anumite regiuni ale creierului controlează abilitatea de a se adapta la diferite niveluri de ecou și zgomot.
Potrivit autorilor, aparatele auditive și căștile moderne tind să elimine complet zgomotul de fond și ecoul. Totuși, studiul arată că eliminarea totală a reverberației poate priva creierul de un instrument util pentru înțelegerea vorbirii. În special, un ecou moderat ajută creierul să anticipeze de unde și cum se aud cuvintele și crește viteza de recunoaștere a vorbirii. Astfel, noile date pot fi utile nu doar în designul spațiilor publice confortabile, ci și în dezvoltarea tehnologiilor auditive, inclusiv căști și aparate auditive care iau în considerare capacitățile naturale ale creierului.
Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.


