Studiu: Plimbările zilnice reduc riscul de demență

Însă, după cum a explicat neuropsihologul Giuseppe Alfredo Iannoccari, mersul pe jos susține și creierul, transmite unian.net.

„Mersul pe jos pare a fi o acțiune simplă doar la prima vedere. Din punctul de vedere al funcționării creierului, este o activitate extrem de complexă. Când mergem, activitatea cardiovasculară se intensifică, iar aportul de sânge și de oxigen în organism crește. În plus, acest tip de activitate fizică este legat de procese biologice implicate în menținerea sănătății neuronilor și a plasticității creierului", spune expertul.

El a atras atenția că mersul nu înseamnă doar a mișca picioarele, deoarece, atunci când o persoană se deplasează prin mediul înconjurător, trebuie să se orienteze, să observe ce se întâmplă în jur, să-și mențină echilibrul, să-și corecteze traseul și să ia decizii.

„Nu putem afirma că mersul pe jos previne boala Alzheimer sau alte boli neurodegenerative. Totuși, putem spune că activitatea fizică regulată se numără printre obiceiurile comportamentale asociate cu o îmbătrânire mai favorabilă și cu un risc mai redus de deteriorare a funcțiilor cognitive și de demență", a explicat neuropsihologul.

Într-un studiu amplu, publicat în revista JAMA Neurology, au fost monitorizate 78 430 de persoane și a fost identificată o legătură graduală între numărul de pași și o incidență mai scăzută a demenței.

„Cel mai mare efect statistic a fost observat la aproximativ 9 800 de pași pe zi. Totuși, legătura favorabilă era vizibilă și la un număr semnificativ mai mic de pași. Un alt studiu de meta-analiză din 2025 a arătat că 7 000 de pași pe zi, comparativ cu 2 000, erau asociați cu o reducere cu 38% a riscului de demență", a spus expertul.

El a pus accentul tocmai pe cuvântul "asociați": aceasta înseamnă că aceste studii nu demonstrează că pașii în sine sunt cauza reducerii riscului.

„Or, longevitatea cognitivă nu depinde de un singur obicei. Activitatea fizică, controlul factorilor de risc cardiovascular, somnul, alimentația, relațiile sociale și stimularea mentală interacționează între ele. Mersul regulat pe jos nu este un fel de "vaccin împotriva bolii Alzheimer", ci mai degrabă unul dintre obiceiurile comportamentale prin care, în timp, creăm condiții mai favorabile pentru sănătatea creierului", spune Iannoccari.

Tocmai de aceea, el recomandă să nu așteptăm bătrânețea pentru a începe să mergem pe jos, afirmând că cea mai eficientă prevenție este cea care devine un mod de viață încă înainte de apariția problemei.

Trăim într-o perioadă istorică în care atenția și memoria noastră devin tot mai dispersate. Motivul este fluxul nesfârșit de știri care ne trec prin fața ochilor și rămân în memorie nu mai mult decât o poveste pe Instagram. Între timp, după cum spune specialistul, activitatea fizică regulată poate influența pozitiv capacitatea de a ne concentra atenția și de a memora date și știri.

„Unul dintre studiile la care îmi place în mod special să fac referire demonstrează foarte clar legătura dintre mișcare, creier și memorie. În cunoscutul studiu al lui Erickson și al colegilor săi, 120 de adulți cu vârste între 55 și 80 de ani au fost împărțiți în două grupuri: unul urma un program de exerciții aerobice, care includea și mersul pe jos, iar celălalt efectua exerciții de stretching", a spus el.

Potrivit expertului, după un an, în grupul care efectua exerciții aerobice, volumul părții anterioare a hipocampului a crescut cu aproximativ 2%. El a explicat că hipocampul este o structură care joacă un rol fundamental în procesele de memorie. Creșterea volumului său a fost, de asemenea, asociată cu nivelul BDNF (o proteină numită și "îngrășământ pentru neuroni") și cu indicatorii memoriei.

„Este un rezultat foarte relevant, deoarece ne amintește că creierul adultului nu este o structură statică", a subliniat el.

Iannoccari a menționat că trebuie să percepem memoria ca pe un sistem care nu există izolat.

„Dacă îmbunătățim condițiile generale în care funcționează creierul – activitatea fizică, somnul, starea sistemului cardiovascular, atenția –, atunci creăm un mediu mai favorabil și pentru procesele de învățare și memorare. În timpul unor plimbări putem adăuga un mic exercițiu mental. De exemplu, la începutul plimbării să alegem trei elemente din mediul înconjurător – un panou, un detaliu al unei clădiri, o persoană întâlnită – iar la final să încercăm să ni le amintim. Astfel, mersului pe jos adăugăm în mod conștient un mic antrenament pentru atenție și memorie", a explicat neuropsihologul.

Cum poate fi stimulată neuroplasticitatea creierului prin activitate fizică

Iannoccari spune că studiul lui Erickson este util și pentru a înțelege ce înseamnă neuroplasticitatea creierului.

„Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a-și modifica organizarea și funcționarea ca răspuns la experiență, învățare și cerințele mediului. Timp de mulți ani, ne-am imaginat creierul adultului ca fiind ceva practic neschimbător. Astăzi știm că nu este așa. Desigur, plasticitatea se modifică odată cu vârsta, dar nu dispare brusc atunci când devenim adulți sau vârstnici", a spus expertul.

Potrivit lui, rezultatele studiului au arătat că, după un an de activitate aerobă moderată, la participanții vârstnici din grupul care efectua exerciții, volumul părții anterioare a hipocampului a crescut cu aproximativ 2%, în timp ce în grupul de control s-a observat o reducere a acestuia.

„Aceasta nu înseamnă că, în timpul unei plimbări, "cresc automat noi neuroni". Ar fi o simplificare excesivă. Este vorba despre faptul că activitatea fizică poate contribui la crearea unor condiții biologice favorabile proceselor de adaptare ale creierului, prin mecanisme vasculare, metabolice și neurotrofice. Îmi place să folosesc această metaforă: neuroplasticitatea arată că creierul păstrează o anumită capacitate de a reacționa la ceea ce îi cerem să facă", a menționat specialistul.