Oamenii de știință au demonstrat că ADN-ul copiilor reacționează mai intens la neglijarea emoțională

O analiză amplă a datelor a peste 144 de mii de persoane a arătat că ADN-ul reacționează cel mai puternic la neglijarea emoțională din copilărie, transmite tandfonline.com.

Echipa a analizat datele a 144 702 de persoane din Biobanca Regatului Unit și din alte registre naționale. Participanții au fost evaluați pentru prezența PTSD și au raportat 11 tipuri de traume: cinci din copilărie (abuz emoțional sau fizic, neglijare) și șase din perioada adultă (de la accidente grave până la acțiuni militare). S-a constatat că traumele psihologice din copilărie sunt asociate mai puternic cu simptomele PTSD și au o interacțiune mai pronunțată cu ADN-ul decât cele trăite la vârsta adultă. Totodată, genetica influențează mai des dezvoltarea tulburării după neglijarea emoțională decât după abuzul fizic.

„Copilăria este o perioadă extrem de importantă, când au loc schimbări ample în maturizarea creierului și formarea personalității. Perturbarea acestui proces are consecințe pe termen lung, ceea ce ajută la explicarea legăturii strânse dintre riscul genetic, trauma din copilărie și PTSD”, a remarcat coautorul studiului, Jonathan Coleman.

Oamenii de știință au stabilit că anumite gene reacționează diferit la factorii de stres. Gena FAM120A, responsabilă de procesarea fricii în creier, a interacționat cel mai activ cu neglijarea emoțională din copilărie. Alte gene, care controlează eliminarea proteinelor celulare vechi, comunicarea neuronală și transportul proteinelor către ADN, au reacționat la o gamă largă de evenimente grave. O excepție neașteptată a fost gena SGCD, care influențează funcțiile musculare — rolul acesteia în dezvoltarea tulburărilor psihice rămâne deocamdată un mister. „Biologia PTSD se bazează pe modul în care se dezvoltă creierul, comunică celulele sale și reacționează organismul la stres”, a declarat autorul principal al studiului, Jacob Knispel.

În viitor, analiza ADN-ului le va permite medicilor să identifice persoanele cele mai vulnerabile la șocuri psihologice grave și să le ofere sprijin înainte ca tulburarea să le distrugă viața.