HIV și cancerul au același mecanism care împiedică tratamentul

Microîmprejurimea țesuturilor cu celule imune infectate cu HIV amintește în mod izbitor de microîmprejurimea tumorilor maligne, a arătat un experiment pe maimuțe, desfășurat la Universitatea din Nord-Vest. Rezultatele sale au fost publicate pe paginile Frontiers in Immunology.

„Ne interesează asemănarea cu cancerul, deoarece pentru vindecarea oricărui tip de neoplazii maligne este necesară acționarea asupra unei game întregi de factori, nu asupra a ceva anume. Vrem să reconstruim întreaga succesiune de evenimente care duce la formarea unui astfel de mediu”, explică biologul molecular Ramon Lorenso-Redondo, unul dintre coordonatorii studiului.

Asemănarea cu cancerul a fost identificată în timpul studierii rezervoarelor virale, care rămân ascunse în organism chiar și după tratament. Virușii care se ascund în ele pot fi activați după oprirea terapiei, ceea ce face imposibilă vindecarea completă. „Imediat ce tratamentul se oprește, aceste populații, deja pregătite pentru multiplicare și invulnerabile la eliminare, repornesc cascada de evenimente care duce la infectarea unor noi celule”, spune Lorenso-Redondo.

Lucrările anterioare s-au concentrat pe identificarea celulelor-gazdă pentru HIV. În noul studiu, atenția principală a fost acordată microîmprejurimii tisulare mai largi.

„O celulă infectată poate fi comparată cu o casă confortabilă la mare, cu o priveliște uimitoare asupra munților”, face analogia cercetătorul. „Dacă îi schimbi mediul — construiești prin el un drum expres, îndepărtezi tot ceea ce îl face atractiv — locatarii vor trebui să plece de acolo. Scopul nostru este să înțelegem cum să reorganizăm acest mediu astfel încât sistemul imunitar să poată pătrunde în interior, să distrugă rezervoarele și, în cele din urmă, să își facă treaba”.

Proprietățile asemănătoare tumorilor au devenit evidente atunci când oamenii de știință au investigat rezervoarele virusului imunodeficienței la maimuțe (VIO) în intestin, unde, în timpul terapiei, supraviețuiește cea mai mare parte a virusului persistent. Aici a constat noutatea abordării în comparație cu lucrările anterioare, care se axau doar pe probe de sânge.

Combinarea metodelor de imagistică și a transcriptomicii spațiale, care unește navigația imuno-PET/CT prin țesuturi cu analiza genomică de înaltă rezoluție, a evidențiat la microîmprejurimea virală trăsături comune importante cu microîmprejurimea așa-numitelor tumori „reci”, adică tumori supresate imunologic.

În rezervoarele care prezentau asemănare cu tumorile „reci” a fost observată o activitate crescută a căilor biologice legate de remodelarea țesuturilor și de imunosupresie. Rezervoarele tranzitorii, dimpotrivă, semănau mai mult cu tumorile „fierbinți”, care declanșează un răspuns imun mai puternic și se caracterizau printr-un conținut crescut de T-killeri, orientați spre distrugerea celulelor infectate.