A fost creat un sistem de transmitere a mirosurilor prin internet

Realitatea extinsă a atins un nou nivel — la Universitatea de Stat din Ohio a fost dezvoltat un sistem de transmitere a mirosurilor prin internet. Platforma IoT Scentronic, bazată pe inteligență artificială, este descrisă în revista Science Advances.

Transmiterea prin rețea a imaginilor, sunetelor și chiar a senzațiilor tactile a devenit ceva obișnuit, însă completarea realității virtuale cu arome rămâne o sarcină dificilă, constată inginerul specializat în știința materialelor Chunyu Yang de la Universitatea de Stat din Ohio, autoarea principală a studiului. Acest lucru se datorează parțial faptului că mirosurile reprezintă o chimie complexă. Dacă vederea, de exemplu, poate fi descompusă în combinații de pixeli roșii, verzi și albaștri, atunci, potrivit lui Yang, mirosurile nu pot fi împărțite în elemente de bază simple și universale. Orice încercare de a transforma aromele în semnale electronice trebuie să recunoască combinațiile celor mai diverse molecule.

Sistemul Scentronic reprezintă un nas electronic, sau „e-nas”, și un generator de mirosuri, conectate prin algoritmi de învățare automată. E-nasul este format din șase senzori din oxid de staniu. Aceștia sunt semiconductori care își modifică rezistența în urma reacțiilor chimice cu compuși organici volatili.

Semnalele preluate de la senzori sunt digitalizate. Modelul de IA a fost antrenat să recunoască semnăturile caracteristice ale mirosurilor a cinci produse și băuturi diferite: portocală, tort, cafea, bere și vin roșu. După cum recunoaște Yang, aceasta a fost „cea mai dificilă parte” a întregului studiu — pentru a colecta suficiente date pentru antrenarea sistemului, ea a trebuit să expună senzorii la diferite mirosuri de sute de ori.

Partea de execuție a Scentronic este un generator piezoelectric de mirosuri. Acesta este alcătuit din cinci recipiente cu soluții de arome alimentare, echipate cu pulverizatoare cu ultrasunete și fitiluri din bumbac.

Pentru experimente au fost realizate câteva variante de construcție: pulverizatoare montate pe un colier și pe o brățară, precum și fixate pe un dispozitiv portabil. În testele dispozitivului portabil, 14 voluntari au identificat corect mirosurile transmise în medie în 73% dintre cazuri.

Cea mai mare descoperire a acestui studiu a fost, probabil, prototipul unei „cești digitale”, care reproduce atât mirosul, cât și gustul. Viitorul, venit pe nesimțite, arată astfel: o cană cu apă, pe marginile căreia sunt fixate generatoare de mirosuri, iar în pereți se află camere cu diferite gusturi și pompe electromagnetice. Utilizatorul ia ceașca în mâini atât în realitate, cât și în realitatea virtuală — iar, în funcție de conținutul ceștii VR, simte gustul și aroma corespunzătoare (tot dintre cele cinci enumerate mai sus).

Au fost propuse și alte modalități de a genera mirosuri de la distanță — de exemplu, încălzirea cerii pentru a elibera anumite arome și chiar stimularea directă a neuronilor pentru a crea senzația de miros. Însă Yang susține că metoda sa este atât rapidă, cât și practică. Acum ea speră să extindă repertoriul sistemului pentru a crea arome mai complexe.

Tehnologia are potențial nu doar în industria divertismentului — deși acesta este primul domeniu în care își va găsi aplicare. Pe viitor, dezvoltatoarea vede Scentronic în medicină. De exemplu, mirosul mâncării transformă experiența mesei, astfel încât sistemul poate fi adaptat pentru a face mai apetisantă rația soldaților sau a cosmonauților. În plus, Scentronic ar putea permite medicilor să evalueze distorsionarea simțului olfactiv la pacienți — de exemplu, după boli virale sau în cazul tulburărilor neurodegenerative.