Până în anul 2100, peste 40% din teritoriul planetei s-ar putea transforma în terenuri aride

Aceasta deși creșterea concentrației de dioxid de carbon poate încetini parțial acest proces.

Lucrarea a fost publicată în revista Environmental Research Letters (ERL), transmite media.az.

Terenurile aride sunt teritorii în care evaporația depășește cu mult cantitatea de precipitații; acestea includ deșerturile, semideșerturile și stepele uscate. Viața pe aceste teritorii este deosebit de vulnerabilă la secete și degradarea solurilor, iar extinderea unor astfel de zone amenință agricultura și aprovizionarea cu apă a miliarde de oameni.

Oamenii de știință de la Academia Chineză de Silvicultură au analizat date climatice pentru anii 1994–2023 și au elaborat o prognoză pentru perioada 2071–2100. În prezent, terenurile aride ocupă circa 38,58% din uscat (fără a lua în calcul Antarctica); potrivit calculelor, până la sfârșitul secolului ponderea lor va crește la 39,31–40,28%.

În cifre absolute, aceasta înseamnă o creștere de aproximativ 2,37 milioane de kilometri pătrați — un teritoriu de dimensiunea Algeriei. Cele mai mari schimbări vor afecta Australia, unde extinderea zonelor aride va fi cea mai vizibilă.

Este de remarcat că noua prognoză s-a dovedit a fi mai moderată decât cele anterioare: anterior, oamenii de știință admiteau că terenurile aride ar putea cuprinde până la 56% din uscat. Diferența se datorează faptului că autorii au luat în considerare influența nivelului în creștere al CO2, care stimulează creșterea plantelor și capacitatea acestora de a utiliza apa mai economicos, ceea ce frânează parțial deșertificarea.

Totuși, tendința generală este îngrijorătoare: clima devine mai uscată, iar acest lucru, potrivit oamenilor de știință, va necesita pregătirea din timp a unor măsuri de protecție a solurilor și resurselor de apă. Extinderea terenurilor aride afectează în primul rând agricultura: se reduc suprafețele potrivite pentru cultivare, scad recoltele și crește presiunea asupra surselor de apă. Sunt deosebit de vulnerabile regiunile în care zonele uscate se învecinează deja cu teritorii populate și agricole. Autorii notează că efectul creșterii nivelului de CO2 nu este nelimitat: pe măsură ce plantele se saturează cu dioxid de carbon, influența sa de frânare va slăbi, iar încălzirea va continua să usuce uscatul.