Un studiu a arătat modificări genetice ample la persoanele care folosesc țigări electronice

În revista Frontiers in Oncology au fost publicate datele unui studiu conform căruia utilizatorii regulați de țigarete electronice prezintă modificări ale activității a 3.124 de gene comparativ cu nefumătorii și cei care nu folosesc vape-uri. Lucrarea indică faptul că o parte semnificativă a acestor modificări este legată nu atât de simplul fapt al utilizării vape-urilor, cât de tipul dispozitivelor și aromele folosite.

Rezultatele studiului arată că, la evaluarea siguranței vape-urilor, este important să se țină cont nu doar de conținutul de nicotină, ci și de aromele utilizate, precum și de caracteristicile dispozitivelor în sine.

Cercetătorii de la Universitatea din California de Sud, conduși de Ahmad Besaratinia, au comparat trei grupuri de participanți:

• 35 de utilizatori de țigarete electronice
• 24 de fumători
• 24 de persoane care nu folosesc nici țigări, nici vape-uri

Toți participanții erau adulți sănătoși. Pentru analiză au fost folosite probe de celule ale mucoasei bucale și secvențierea ARN, care permite evaluarea activității a mii de gene simultan.

Comparativ cu grupul de control, utilizatorii de vape-uri au prezentat modificări ale activității a 3.124 de gene. Analiza statistică a arătat că:

• aproximativ 28,8% din modificări sunt legate de frecvența și volumul utilizării
• aproximativ 66,6% sunt explicate prin tipul aromelor și al dispozitivelor

Este menționat separat că aromele fructate și cele mixte, precum și dispozitivele avansate reutilizabile (moduri) au produs cele mai pronunțate schimbări în expresia genelor.

Studiul oferă detalii despre arome:

• dulci – aproximativ 2,9% din modificări
• mentolate și de mentă – 0,9%
• fructate – 31%
• arome multicomponente – 64,3%

Analiza suplimentară a arătat că modificările identificate sunt asociate cu căi legate de boli oncologice, endocrine, gastrointestinale și neurologice.

Cercetătorii subliniază că astfel de schimbări în activitatea genelor pot fi considerate biomarkeri timpurii ai unui potențial risc, cu mult înainte de apariția bolilor clinice.