Un an suplimentar de studii în adolescență a redus riscul de demență în viitor
Cercetători de la Universitatea din California de Sud, Universitatea din Wisconsin—Madison și Universitatea din Michigan au analizat efectele reformei britanice din 1972, care a urcat vârsta minimă de absolvire de la 15 la 16 ani.

Reforma a permis compararea persoanelor născute cu doar câteva zile înainte și după 1 septembrie 1957. Primele puteau părăsi școala la 15 ani, iar celelalte erau obligate să mai învețe încă un an. Drept urmare, ponderea adolescenților care și-au continuat studiile cel puțin până la vârsta de 16 ani a crescut cu 14 puncte procentuale, transmite pnas.org
Cercetătorii au analizat datele din Biobanca britanică, comparând informațiile despre educația participanților cu dosarele medicale, datele privind cauzele deceselor și informațiile despre factorii genetici de risc. Persoanele care, potrivit legii, trebuiau să rămână mai mult timp la școală au fost diagnosticate mai rar cu demență.
„Știm de mult timp că demența se dezvoltă mai rar la persoanele cu un nivel mai înalt de educație, însă era dificil de înțeles dacă educația în sine influențează acest risc”, spune autoarea principală a lucrării, Silvia Barcellos.
Este deosebit de interesant faptul că efectul a fost observat și în rândul participanților cu o predispoziție genetică ridicată la boală. Potrivit coautorului studiului, Leandro Carvalho, factorii ereditari nu determină neapărat deznodământul: condițiile de viață și experiențele care pot fi schimbate pot influența, de asemenea, sănătatea.
Educația ar fi putut influența riscul de demență prin venituri mai mari, condiții de muncă și activitate intelectuală. Participanții care au beneficiat de un an suplimentar de studii au suferit, de asemenea, mai rar accidente vasculare cerebrale și infarcturi. Totuși, cercetătorii nu au stabilit încă ce mecanisme explică exact rezultatele.
Autorii subliniază că concluziile necesită verificări suplimentare. În grupul studiat, demența a fost întâlnită relativ rar, astfel că estimările rămân imprecise. Urmărirea participanților pe măsură ce înaintează în vârstă va ajuta la clarificarea faptului dacă efectul protector se menține la vârste mai înaintate.


