Banda de alergare a fost inventată pentru pedepsirea deținuților: Ulterior a fost considerată prea crudă

Mașina de execuție a fost creată de inginerul William Cubitt, văzând cum deținuții trândăveau în închisori. El a decis că trebuie să li se insufle obișnuința de a munci, scrie focus.ua

Dispozitivul reprezenta o roată lungă din lemn cu trepte, suficient de lată pentru ca pe ea să încapă un rând de oameni. Aceștia pășeau în sus, roata de sub ei se învârtea — iar ei pășeau din nou.

Conform programului stabilit, „ziua de muncă” dura șase ore: cincisprezece minute de mișcare, cinci minute de odihnă — și totul în tăcere deplină. La viteza standard, deținuții parcurgeau într-o zi aproximativ 2630 de metri — aproape de două ori mai mult decât înălțimea muntelui Ben Nevis. În unele închisori, roata era folosită pentru măcinarea cerealelor. În altele, nu era conectată la nimic, iar deținuții numeau acest lucru „măcinatul vântului”.

Astfel de dispozitive au apărut în zeci de închisori engleze. În special, în închisoarea Pentonville, Oscar Wilde a fost obligat să muncească pe ele. Legea privind închisorile din 1898 a pus capăt acestei practici, iar până în 1902 ultima roată s-a oprit.

La sfârșitul anilor 1960, un inginer american a început să vândă aparate de acest tip pentru uz casnic. Astăzi, centrele moderne de fitness sunt pline de rânduri de astfel de benzi orientate spre perete — iar pentru ca omul să nu observe ce se întâmplă, în fața lui este instalat de obicei un televizor.

Esența pedepsei nu consta deloc în urcarea treptelor în sine. Ea se ascundea în orele lungi de mișcări monotone, în același ritm — mișcări spre nicăieri — până când voința omului se frângea înainte ca picioarele să obosească. Întărirea sănătății fizice nu a făcut niciodată parte din scopurile unei asemenea pedepse.