Copiază linkulAstronomii au realizat cele mai clare imagini ale Soarelui din istorie
Astronomii au prezentat cele mai detaliate imagini din istorie ale suprafeței vizibile a Soarelui, obținute cu ajutorul telescopului solar numit Daniel K. Inouye, pe insula hawaiană Maui.
Acest aparat, care aparține Fundației Naționale pentru Știință din SUA, este echipat cu o oglindă de patru metri, care colectează de șapte ori mai multă lumină decât orice alt dispozitiv terestru specializat.
După cum se menționează în articolul publicat în revista Nature, datorită capacităților tehnice ale oamenilor de știință a fost posibilă surprinderea în fotosferă a unor structuri cu dimensiuni mai mici de 20 de kilometri, ceea ce a devenit un record al rezoluției spațiale pentru știința modernă.
În imaginile realizate în timpul reglării și verificării posibilităților telescopului, cercetătorii au identificat structuri care nu au fost accesibile anterior pentru observații. Învelișul exterior al stelei s-a dovedit a fi acoperit de modele mobile, asemănătoare cu penele, benzile aurii și vârtejurile spiralate.
Analiza a arătat că aceste formațiuni reprezintă o confirmare experimentală a instabilității Kelvin-Helmholtz pe Soare. Acest proces fizic apare atunci când două fluxuri de plasmă magnetizată alunecă unul față de celălalt cu viteze diferite, generând la interfață perturbații ondulatorii. O dinamică similară este vizual asemănătoare cu valurile pe care vântul le creează la suprafața apei.
Deși acest fenomen este cunoscut de mult în fizica fluidelor și a fost observat anterior pe Pământ, în atmosferele lui Jupiter și Saturn, pe suprafața Soarelui a fost documentat pentru prima dată.
Datele obținute oferă informații pentru soluționarea unor probleme fundamentale ale astrofizicii, în special a întrebării privind încălzirea anormală a coroanei solare. Temperatura atmosferei exterioare a stelei ajunge la 1,1 milioane de grade Celsius, ceea ce este aproape de 200 de ori mai mare decât temperatura celei mai suprafețe, care este de aproximativ 5500–6000 de grade. Conform legilor fizicii, temperatura ar trebui să scadă odată cu îndepărtarea de sursa de căldură, însă fluxurile turbulente identificate indică mecanisme capabile să transporte eficient energia în coroană.
În plus, instabilitatea Kelvin-Helmholtz poate fi cheia pentru înțelegerea ciclului solar scurt de 11 ani. Polii magnetici ai stelei își schimbă pozițiile suficient de repede, iar structurile de vârtej capabile să disipeze eficient câmpurile magnetice sunt considerate elementul lipsă în această „puzlă” fizică.
Studiul detaliat al dinamicii plasmei este direct legat de prognozarea proceselor care influențează infrastructura tehnologică a Pământului. Câmpurile magnetice extreme provoacă erupții și ejecții de masă coronariană. Liniile câmpului magnetic se răsucesc, creând o tensiune care este eliberată brusc atunci când acestea se rup.
Aceste eliberări de energie provoacă pe Pământ furtuni magnetice, care pot perturba funcționarea rețelelor electrice, a sistemelor de navigație GPS și a comunicațiilor radio, precum și pot duce la apariția unor aurore polare luminoase.
Astfel, fotografia solară modernă a parcurs un drum de la 2 aprilie 1845, când fizicienii Leon Foucault și Hippolyte Fizeau au obținut primul dagherotip cu imaginea petelor solare, până la lansarea sateliților SOHO și SDO, care filmează corpul ceresc în domeniile ultraviolet și raze X.
Astăzi, cele mai noi telescoape terestre fixează plasma clocotitoare și buclele magnetice cu o precizie de până la câteva zeci de kilometri.
Acum, oamenii de știință sunt convinși că observațiile atât de detaliate deschid noi posibilități pentru studierea factorilor care declanșează mecanismele de reconectare a liniilor magnetice și determină comportamentul întregului Sistem Solar.
Copiază linkul