Antropologii: Oamenii au apărut datorită consumului de zahăr

În antropologie, mult timp a dominat opinia că principalul motor al evoluției omului și al creșterii creierului său a fost consumul de carne. Totuși, un studiu nou realizat de cercetători de la Universitatea din Sydney, publicat în Science, propune o perspectivă fundamental diferită asupra antropogenezei. Modelarea matematică a arătat: tocmai zaharurile naturale au asigurat energia pentru creierul în creștere rapidă al strămoșilor noștri cu mult înainte ca aceștia să fi deprins focul și să învețe să prepare alimente amidonoase precum tuberculii și cerealele.

Fructe în loc de mamut: Model pe 4 milioane de ani

În cadrul lucrării, cercetătorii au construit un model unic, care acoperă șase etape evolutive ale dezvoltării omului din ultimii 4 milioane de ani. Ei au calculat așa-numita „necesitate obligatorie de glucoză” — volumul de energie necesar nu doar pentru creierul în creștere, ci și pentru globulele roșii, rinichi și organele reproductive. În această perioadă colosală, greutatea creierului hominidelor a crescut de cinci ori: de la 300 de grame la strămoșii timpurii până la 1500 de grame la omul modern.

„Creierul uman este disproporționat de mare în raport cu dimensiunile corpului nostru și necesită o cantitate enormă de energie, — explică autorul principal al studiului, profesorul Jennie Brand-Miller. — Glucoza este principala sa sursă de combustibil. Dar amidonul crud nu eliberează glucoză în timpul digestiei. Asta înseamnă că hominidele timpurii (precum Australopitecul Lucy, omul priceput și omul erect) au depins critic de carbohidrații conținuți în fructele coapte și în mierea sălbatică”.

Rădăcini amidonoase și tuberculi — ignam sălbatic, rizomi de nuferi și cartoful african — au intrat în alimentație mai târziu, când s-a răspândit utilizarea culinară a focului. Iar cerealele au apărut pe masă, în termeni istorici, relativ de curând: celor mai vechi pietre de moară pentru făină le-au trebuit doar 65 de mii de ani.

De ce poftim dulce: Indiciu din trecut

Modelul evolutiv a aruncat lumină și asupra naturii obiceiurilor alimentare moderne, explicând atracția subconștientă a oamenilor față de dulce.

După cum menționează coautorul lucrării, profesorul de ecologie nutrițională David Raubenheimer, factorul-cheie pentru supraviețuirea speciei au fost necesitățile crescute ale femeilor în perioada sarcinii și a alăptării. Fătul și placenta cer o cantitate colosală de carbohidrați.

Iubirea instinctivă a copiilor pentru dulce are aceeași bază fiziologică. În procesul de dezvoltare a copilului, creierul său preia până la două treimi din tot metabolismul de bază al organismului.

Autorii subliniază că mierea naturală și fructele din natură nu au fost niciodată o sursă de „calorii goale”, deoarece au fost mereu echilibrate cu fibre. Înțelegerea rolului carbohidraților alături de proteine și grăsimi oferă o imagine completă a evoluției omului.