Vaticanul, în noile recomandări, admite transplantul de organe de la animale pentru catolici
Biserica Catolică nu se opune utilizării animalelor ca sursă de organe, țesuturi sau celule pentru transplantul la om și face apel la aplicarea acelorași standarde bioetice pentru aceste proceduri ca și pentru toate intervențiile.

Pe măsură ce intervențiile medicale cu participarea animalelor se dezvoltă și devin tot mai răspândite, Vaticanul a prezentat un nou document al Academiei Pontificale pentru Viață, în care sunt expuse aspectele medicale și etice ale unor astfel de proceduri, transmite euronews.com.
„Teologia catolică nu conține interdicții religioase sau rituale privind utilizarea oricărui animal ca sursă de organe, țesuturi sau celule pentru transplantul la om”, se arată în document.
Vaticanul a adăugat că întrebările etice legate de xenotransplantare, transplantul de organe, țesuturi sau celule de la o specie la alta, nu pot fi abordate fără a reflecta asupra persoanei umane și asupra animalelor care oferă transplantul.
Recomandările, pregătite cu participarea specialiștilor din Austria, Italia, Olanda și SUA, au fost un răspuns la dezvoltarea biotehnologiilor din ultimele decenii, care a apropiat noile soluții de aplicarea clinică.
După cum se menționează în document, deși transplantul de organe este tot mai folosit ca metodă de tratament, numărul acestor operații este limitat de lipsa organelor, țesuturilor și celulelor umane.
Studiile arată că volumul actual al transplanturilor acoperă doar între cinci și zece procente din cererea mondială.
Xenotransplantarea ar putea asigura o cantitate nelimitată de organe, țesuturi și celule pentru transplant, eliminând deficitul „cronic” de donatori umani, se arată în document.
Totuși, subliniază Vaticanul, utilizarea animalelor este posibilă doar cu respectarea unor condiții. Intervențiile trebuie efectuate numai atunci când sunt necesare și justificate, trebuie evitate modificările genetice care pot altera biodiversitatea și este necesar să se prevină suferința excesivă a animalelor.
Xenotransplanturile, se spune în document, trebuie să minimizeze riscul de modificare sau influență intenționată asupra genomului receptorului.
„De exemplu, este extrem de important să se renunțe la xenotransplantarea celulelor cerebrale ale animalelor, care sunt legate de funcțiile cognitive, în creierul uman, dacă nu se poate garanta păstrarea identității personale a pacientului”, scriu autorii.
În același timp, terapia celulară cerebrală, destinată corectării tulburărilor fiziologice, de exemplu în boala Parkinson, prin introducerea celulelor din glandele suprarenale ale porcului, este puțin probabil să prezinte un astfel de risc și poate fi considerată din punctul de vedere al Bisericii Catolice etic acceptabilă.
Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.


