Un militar rus a încercat să se sinucidă în direct: Nu vreau să mai lupt

Contractantul, pe pagina căruia de pe „VKontakte” încă stă statusul „Muncim, fraților”, și-a schimbat brusc atitudinea față de război după ce tatăl său a murit pe front, iar el însuși a fost rănit. Când a încercat să rezilieze contractul, invocând motive medicale și decesul tatălui, împotriva lui a fost deschis un dosar penal, relatează sibreal.org.

Pe 7 mai, Pavel a înregistrat pe telefonul său un videou pe care îl credea ultimul. Acesta a încercat să se sinucidă în fața camerei, înghițind trei baterii CR2032. În mesajul de adio, bărbatul a cerut ca vina să cadă pe un anume căpitan Toropov, care i-a refuzat eliberarea din unitatea militară.

„Mă aflu în unitatea militară 61899, unde mi se refuză tratamentul medical. E deja a doua zi când nu pot fi trimis în infirmerie, deși sunt trecut în registru. Mi se interzice și să ies la farmacie pentru a cumpăra medicamentul prescris de psihiatru. La toate acestea se opune căpitanul Toropov, care nu mă lasă să ies. Prin urmare, această tentativă de sinucidere este în totalitate vina lui. Aici e loperamid, va provoca constipație severă. Acestea sunt baterii CR2032, special alese pentru că nu pot fi eliminate nici cu clismă. Vor fi înghițite cu energizant. În contact cu energizantul, bateriile provoacă în 2-3 ore peritonită, arzând pereții stomacului sau intestinului, ducând la moarte”, spune Stovcean în filmare.

Câteva ore mai târziu, Pavel a fost dus inconștient la terapie intensivă. După o zi și-a revenit, dar nu putea vorbi.

„L-au resuscitat, era cât pe ce să moară. La început nu am luat în serios, el era conștient o vreme, posta videouri, așa că nu ne-am alarmat imediat”, spune un camarad al său, Serghei (nume schimbat). „Apoi medicii au venit foarte târziu. Am crezut că a murit. Și chiar dacă a supraviețuit, Toropov nu-l va lăsa să plece din unitate. Să rămână în plutonul nostru e același lucru cu moartea”.

După câteva zile, Pavel a fost internat într-un spital psihiatric din Podolsk. Cu greu, dar poate vorbi. Primul lucru pe care îl spune reporterilor e că nu mai vrea să trăiască.

„Cum să trăiesc? Tatăl meu a murit anul trecut, în condiții groaznice. Nici pe mine nu m-au lăsat să plec de pe front. De ce să trăiesc? Ce diferență face dacă mor de la baterii sau ca tata, de la un obuz?”, spune Pavel. „M-au resuscitat, dar degeaba. Protestul meu nu a avut niciun efect. Zero reacție. Vor să mă bage în aceeași companie. După trei operații la coloană și picioare! Și să mă trimită din nou la atac. Așa nu vreau să mor. Mai bine o fac singur”.

Pavel a semnat contractul în septembrie 2023, pentru un an – până în septembrie 2024. Spune că l-a semnat sub presiunea datoriilor și a executorilor.

„Aveam multe datorii, mă presau, nu a fost voluntar. Iar în presă spun că am căutat bani ușori, e o minciună. Ce bani ușori pe front? Nu mi-au plătit nimic din vara trecută. Nici măcar pentru răni. Nu-mi mai trebuie nici banii, doar să mă lase în pace! Și despre rănire, e o înregistrare video făcută de comandantul fostei mele unități, care confirmă că am fost aruncat de suflul unei explozii provocate de drone, de acolo fractura și comoția”, a spus bărbatul.

„Trei operații și categoria G”

Pe 14 noiembrie 2023, Pavel a fost diagnosticat doar cu comoție și o rană la mâna dreaptă, și a fost trimis înapoi în unitate, la infirmerie. După o zi, analgezicele n-au mai funcționat și nu mai putea merge.

„Mi-au amorțit picioarele, am târât corpul până la pat și am stat nemișcat trei zile. Abia după trei zile au lăsat medicii să se apropie de mine. Comandantul Toropov urla că mă prefac”, povestește Pavel, care încă vorbește greu. „Uitați-vă câte diagnostice de hernie am”.

La un nou control i s-au depistat cinci hernii de disc și osteocondroză. A primit categoria „G” (temporar inapt) și trimitere la operație.

„La începutul lui iunie, când m-am întors în Krasnodar, mi-au dat trimitere pentru operație. Dar nu de urgență, ci planificată, în 20 de zile. Am mers înapoi în unitate cu actele. Când a văzut trimiterea, Toropov a început să mă numească escroc, deși mă deplasam cu greu”, își amintește Pavel.

În iunie 2024, el și mama sa au primit notificarea oficială privind moartea tatălui.

„Înainte de operație, prin instanță, tata a fost declarat mort. Deja luasem decizia, nu mă întorc. Colegii mi-au spus cum a fost sfârtecat. Am avut o cădere nervoasă, mi-au pus un diagnostic psihiatric. După operație, mi s-a dat din nou timp de recuperare și categoria „G””, spune Pavel. „Am mers la parchetul militar cu toate actele medicale și cu contractul pe un an, să-l reziliez. Nu conta cum, din motive medicale sau în baza decretului 580 al lui Putin: dacă un apropiat moare pe front, nu au voie să te trimită acolo. Le-am spus: „Nu mă întorc”. Iar ei: „V-am deschis deja dosar penal pentru părăsirea serviciului”. Și au început să mă amenințe. Pe mine și pe mama”, povestește bărbatul.

Potrivit lui Pavel, el și mama lui au fost amenințați de conducerea unității și de anchetatori că va face zece ani de închisoare pentru refuzul de a merge la război.

„Nu-mi mai pasă. Mama m-a rugat: „Ia toate actele și reziliază pe motive medicale, abia te ții pe picioare”. Am venit cu toate documentele în unitate, categoria „G”, și m-au repartizat în compania tatălui meu decedat! (acum e repartizat în unitatea 61899, unde tatăl său a servit până în aprilie 2024) Atunci am cedat psihic. Nu mai știu ce să fac ca să scap de front. De asta am recurs la sinucidere”, mărturisește Pavel. „Dar care-i rostul? Mă fac bine și mă trimit înapoi la Toropov. Nu, nimeni nu mă va ține în spitalul psihiatric. O voi face din nou”.

Potrivit lui Pavel, conducerea unității nu doar că vrea să-l trimită din nou pe front, dar îl și amenință cu „anihilarea”. El a mai înregistrat cel puțin două videouri în care acuza că e amenințat, că nu primește salariul și compensațiile pentru rănile suferite. Colegii săi spun că mulți soldați încearcă să obțină demobilizarea, fie pe motive medicale, fie pentru probleme familiale, fără succes.

„Credeți că e singurul? Unul din cinci încearcă să se sinucidă. Și din aceștia, jumătate reușesc”, spune Serghei. „Doar că nu toți se filmează ca Pașa. Unii mor în tăcere și nimeni nu mai anchetează. Dacă rudele fac gălăgie, apar două postări despre ei. Apoi, tăcere”.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.