Talibanii au adoptat un cod penal care legalizează sclavia, inegalitatea socială și uciderea disidenților

Codul este alcătuit din trei secțiuni, 10 capitole și 119 articole și, potrivit apărătorilor drepturilor omului, contravine grav standardelor internaționale ale drepturilor omului și principiilor unui proces echitabil. Documentul nu prevede dreptul la avocat, dreptul la tăcere și dreptul la despăgubiri, nu stabilește limite minime și maxime ale pedepselor, iar principalele mijloace de dovedire a vinovăției sunt recunoașterea și mărturiile — ceea ce, în opinia Rawadari, crește semnificativ riscul folosirii torturii, relatează theins.ru.

Codul consacră discriminarea minorităților religioase. Articolul 2 îi recunoaște ca musulmani doar pe adepții madhhabului hanafit, iar pe cei din alte curente și convingeri îi numește „inovatori”. Într-o țară în care trăiesc șiiți, ismailiți, adepți ai curentului islamic „Ahl al-Hadith”, sikhși și hinduși, acest lucru creează baza pentru persecuții în masă.

Articolul 14 permite, cu sancțiunea imamului, uciderea celor care „apără convingeri false” sau îi cheamă pe alții la acestea. Articolul 17 prevede doi ani de închisoare pentru „batjocorirea” prescripțiilor islamice, fără a defini acest termen, iar articolul 26 le interzice hanafiților să își schimbe madhhabul (școala de drept islamic) sub amenințarea a doi ani de detenție — fapt care, potrivit apărătorilor drepturilor omului, îi vizează în primul rând pe salafiți și pe adepții „Ahl al-Hadith”.

Documentul introduce o împărțire pe clase a societății. Conform articolului 9, pentru aceeași infracțiune pedeapsa depinde de statutul social: un savant religios primește doar o „recomandare”, un reprezentant al „nobilimii” — o citație în instanță, o persoană din „clasa de mijloc” — pedeapsă cu închisoarea, iar un reprezentant al „clasei inferioare” — detenție plus pedeapsă corporală.

În plus, în mai multe articole apare termenul „sclav”: de exemplu, articolul 15 extinde pedepsele și asupra „sclavilor”, iar articolul 4 permite aplicarea pedepselor corporale de către „stăpân”. Rawadari subliniază că însăși recunoașterea categoriei de „sclav” într-un document juridic încalcă interdicția absolută a sclaviei în dreptul internațional.

Codul incriminează și gândirea independentă, precum și critica talibanilor. Articolul 19 prevede pedeapsa pentru comiterea unei „acțiuni permise” pe care liderul talibanilor a declarat-o interzisă, precum și pentru criticarea unei asemenea interdicții — ceea ce, potrivit Rawadari, înseamnă inclusiv urmărire penală pentru opoziția față de interzicerea educației fetelor. Articolul 23 prevede 20 de lovituri de bici și șase luni de închisoare pentru „insultarea liderilor talibani”.

Articolul 24 obligă toți cetățenii să denunțe opozanții regimului — pentru tăinuire este prevăzută o pedeapsă de până la doi ani de detenție. Articolul 2 definește „rebelul” drept o persoană al cărei „rău este public și care nu poate fi îndreptată altfel decât prin ucidere”, iar articolul 4 permite oricărui musulman să pedepsească pe cont propriu un „păcătos” prins în flagrant comițând un păcat.

Apărătorii drepturilor omului atrag atenția și asupra normelor privind violența împotriva femeilor și copiilor. Articolul 30 le interzice profesorilor doar acele forme de violență fizică asupra copiilor care duc la fracturi, leziuni ale pielii sau vânătăi — celelalte forme de violență, inclusiv cea psihologică și sexuală, nu sunt menționate. Articolul 32 stabilește pentru soțul care își bate soția cu un băț și îi provoacă răni grave o pedeapsă de doar 15 zile de detenție — și numai dacă soția poate dovedi acest lucru în instanță. Totodată, articolul 34 prevede trei luni de închisoare pentru femeia care pleacă la părinți fără permisiunea soțului, precum și pentru rudele care nu o trimit înapoi.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.