Misterul mormântului primului împărat al Chinei: Oamenii de știință se tem să deschidă mausoleul

Mormântul primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang, rămâne sigilat de peste 2.200 de ani, în ciuda tehnologiilor moderne. Cercetătorii se tem nu doar de capcanele legendare cu arbalete, ci și de lacurile foarte reale de mercur toxic, scrie Interesting Engineering, transmite tsn.ua.

În 1974, fermieri obișnuiți din provincia chineză Shaanxi au dat întâmplător peste o descoperire care a schimbat pentru totdeauna percepția arheologilor asupra trecutului. La început părea o grămadă de fragmente simple de lut, însă în timp a devenit clar: lumii i se dezvăluia una dintre cele mai remarcabile descoperiri arheologice ale Chinei — legendara Armată de Teracotă.

După finalizarea săpăturilor, omenirea a văzut pentru prima dată, după mai bine de 2.200 de ani, aproximativ 8.000 de statui unice și realiste. În pofida dimensiunii și importanței acestei descoperiri, ulterior s-a constatat că ea reprezintă doar o mică parte a unui mister mult mai amplu.

De fapt, Armata de Teracotă este doar un fragment al unui complex funerar grandios și încă și mai enigmatic, legat de una dintre figurile-cheie ale istoriei Chinei — primul împărat, Qin Shi Huang.

Despre structura reală a acestui mormânt se cunosc puține lucruri, însă sursele istorice indică faptul că el face parte dintr-un complex uriaș, de mărimea unui oraș întreg, care rămâne închis încă din anul 208 î.Hr.

În ciuda acestui fapt, din diverse motive, arheologii nu au efectuat până acum cercetări de amploare acolo și nici măcar nu au încercat să pătrundă în interior — și, probabil, nu o vor face în viitorul apropiat.

Mormântul lui Qin Shi Huang — un oraș sub pământ

Complexul este cunoscut oficial sub numele de Mausoleul lui Qin Shi Huang și se află în districtul modern Lintong al orașului Xi’an, din provincia Shaanxi. Potrivit datelor disponibile, construcția sa a durat aproximativ 38 de ani și a fost finalizată în jurul anului 208 î.Hr., după care edificiul a fost acoperit cu un tumul de aproximativ 76 m înălțime.

Deși nu există dovezi definitive, cercetătorii consideră că planul complexului reproducea structura orașului Xianyang — capitala de atunci a dinastiei Qin. Conform informațiilor UNESCO, suprafața totală a mausoleului ajunge la circa 56,25 km².

Cronicarii chinezi antici, în special Sima Qian, descriau mormântul ca pe un palat subteran gigantic, cu „râuri de mercur” care curgeau prin canale speciale datorită unor sisteme mecanice. El mai menționa că la construirea complexului au fost mobilizați aproximativ 700.000 de muncitori.

Este de remarcat faptul că Sima Qian nu a lăsat nicio mențiune despre Armata de Teracotă, cunoscută astăzi în întreaga lume. Istoricii moderni, printre care John Man, au revizuit aceste cifre și presupun că numărul real al oamenilor implicați ar fi putut fi de aproximativ 16.000, însă chiar și această cifră indică o amploare extraordinară a lucrărilor.

În plus, Sima Qian scria că tavanul complexului subteran era decorat cu perle care simbolizau cerul înstelat, iar mormântul era dotat cu mecanisme complexe de protecție — probabil arbalete sau capcane cu arcuri, destinate să descurajeze jefuitorii.

Nu se știe cu certitudine în ce măsură aceste descrieri corespund realității, însă o parte dintre ele sunt confirmate de cercetările științifice moderne. În special, analizele geofizice au înregistrat în jurul tumulului un nivel de mercur de 20–50 de ori mai mare decât fondul natural. Acest lucru poate indica fie o poluare semnificativă, fie existența unor adevărate rezervoare de mercur în interior.

În plus, studiile radar care pătrund prin sol au descoperit mari cavități și elemente constructive ce sugerează existența unei camere subterane pe mai multe niveluri. O asemenea perspectivă este extrem de atractivă pentru oamenii de știință. Dar de ce săpăturile nu au avansat până acum?

Un pas în necunoscut

Pe scurt, cauza constă în combinația dintre factori politici și probleme de conservare. Deși legendele despre capcane și râuri de mercur pot speria pe oricine, ele nu reprezintă principalul obstacol în calea deschiderii mormântului.

Trebuie menționat că arheologii au cercetat deja părți separate ale mausoleului exterior — ateliere, gropi funerare, care de luptă și însăși Armata de Teracotă. În același timp, tumulul central, în care se află camera funerară a lui Qin Shi Huang, rămâne neatins. Este singura mare parte a complexului la care nu a ajuns încă mâna omului. Mormântul a fost conceput pentru a se păstra veșnic în starea inițială și, conform estimărilor, este aproape complet etanș.

Orice încercare de a-i perturba izolarea poate duce la schimbări bruște de temperatură și umiditate, la pătrunderea oxigenului și la activarea microorganismelor, ceea ce ar putea distruge ireversibil tot ce se află în interior. Sarcofagele lăcuite, steagurile de mătase, sculpturile pictate, documentele, armele, țesăturile și alte materiale organice ar fi expuse unui risc major. Iar aceste temeri nu sunt nefondate — ele se bazează pe experiențe reale.

Greșelile comise în egiptologie, precum și procesul descoperirii Armatei de Teracotă, oferă o imagine clară a posibilelor consecințe ale unei intervenții neglijente. Când Armata de Teracotă a fost scoasă pentru prima dată la suprafață în anii 1970, culorile vii care acopereau figurile au început să se decojească la doar câteva minute după contactul cu aerul. Deși de atunci știința conservării patrimoniului cultural a evoluat considerabil, mormântul central reprezintă o provocare mult mai complexă — este un microclimat închis, format cu peste 2.200 de ani în urmă.

Din acest motiv, Administrația de Stat pentru Protecția Patrimoniului Cultural din China respectă un principiu strict: săpăturile sunt posibile doar atunci când este garantată conservarea completă. Pentru un complex de asemenea dimensiuni, tehnologiile moderne nu oferă încă o astfel de garanție.

Două amenințări: mercurul și politica

Pe lângă problemele de conservare, există și alte riscuri asociate pătrunderii în mormânt — atât fizice, cât și politice. Vaporii de mercur reprezintă deja astăzi un pericol ecologic la suprafață. Dacă în interior există într-adevăr lacuri sau canale cu mercur, deschiderea lor fără sisteme speciale de izolare ar putea duce la otrăvirea oamenilor și la poluarea mediului.

O expediție arheologică obișnuită nu ar putea face față unui asemenea nivel de risc. Ar fi necesari chimiști, ingineri în ventilație, specialiști în materiale periculoase și sisteme de monitorizare continuă a aerului. Cu alte cuvinte, organizarea unei astfel de operațiuni ar fi extrem de complexă.

Din punct de vedere politic, Qin Shi Huang nu este doar o figură istorică. El este o personalitate fundamentală a statalității chineze, ca unificator al țării și, totodată, un conducător dur. Mormântul său are, practic, statut de simbol național. Orice tentativă nereușită de săpături sau o eroare gravă în conservarea artefactelor ar provoca un puternic ecou public. Așteptarea dezvoltării tehnologiilor le permite autorităților să minimizeze riscurile reputaționale.

China adoptă tradițional o abordare extrem de prudentă în arheologie, mai ales în cazul obiectivelor cu o semnificație politică și simbolică puternică.

Poți privi, dar a nu atinge

În ciuda tuturor restricțiilor, există și vești bune. Chiar și fără deschiderea fizică a mormântului, oamenii de știință pot obține informații valoroase despre acesta. De-a lungul multor ani, în zonă se desfășoară cercetări neinvazive, în special scanări radar ale solului pentru studierea structurii interne. De asemenea, sunt utilizate metode magnetometrice pentru identificarea obiectelor metalice, analize de gaze pentru detectarea substanțelor volatile și imagini satelitare de înaltă precizie pentru monitorizarea modificărilor suprafeței.

Cercetările de la distanță ale structurilor exterioare, gropilor și obiectivelor auxiliare au fost realizate timp de mulți ani. Toate datele colectate le permit arheologilor să reconstruiască spațiul interior al complexului fără a-i compromite etanșeitatea.

De fapt, acest mormânt este unul dintre cele mai bine studiate, dar încă neexplorate edificii din lume. Datorită acestor metode, putem „atinge” spațiul său interior fără a intra în contact direct cu el. În prezent, acesta este maximumul pe care știința îl poate atinge în încercarea de a pătrunde în tainele păstrate de peste două milenii.

Apropo, în estul Chinei, paleontologii au descoperit ouă sferice unice de dinozauri, ale căror cavități s-au umplut, de-a lungul a milioane de ani, cu cristale strălucitoare de calcit. Descoperirea a permis descrierea unei noi specii — Shixingoolithus qianshanensis, care probabil aparținea unor mari ornitopode erbivore. Pe lângă ouăle „cristalizate”, în provinciile învecinate au fost găsite cuiburi cu embrioni rari de dinozauri cu cioc de rață, care au păstrat detalii ale scheletelor.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.