România propune concediu plătit pentru epuizare profesională

Măsura este prevăzută într-un proiect de lege depus în Parlament la finalul anului 2025, la inițiativa senatorului USR Irineu Darău, actual ministru al Economiei, și susținut în Senat de Cynthia Păun, vicepreședinta Comisiei pentru muncă și solidaritate socială, relatează Digi24.

Inițiativa urmărește prevenirea burnout-ului și introduce obligații clare pentru angajatori, într-un domeniu care nu este reglementat distinct în prezent.

Potrivit proiectului depus în Parlament, epuizarea profesională este definită ca un fenomen legat exclusiv de activitatea profesională, nu ca o afecțiune medicală. Textul legislativ preia definiția Organizației Mondiale a Sănătății și arată că burnout-ul apare din stres profesional cronic, gestionat ineficient, și se manifestă prin oboseală persistentă, distanțare față de muncă și scăderea eficienței profesionale.

„Epuizarea profesională se referă exclusiv la fenomene apărute în context ocupațional (…) fără a constitui o afecțiune medicală”, se arată explicit în proiectul de lege.

În expunerea de motive, inițiatorii arată că, în prezent, legislația muncii din România nu reglementează distinct epuizarea profesională. Deși Legea privind securitatea și sănătatea în muncă stabilește obligații generale pentru angajatori, riscurile psihosociale nu sunt abordate clar, iar burnout-ul nu este definit, monitorizat sau prevenit în mod formal.

„În lipsa unui cadru legal care să reglementeze explicit fenomenul, măsurile de prevenire depind exclusiv de inițiative voluntare ale angajatorilor”, potrivit documentului citat.

Proiectul de lege introduce obligații concrete pentru angajatori, indiferent de domeniul de activitate. Aceștia vor fi obligați să își informeze anual salariații cu privire la riscurile de epuizare profesională și să includă riscurile psihosociale în evaluarea generală a riscurilor la nivelul companiei.
Pentru firmele cu peste 50 de angajați, obligațiile devin mai ample. Acestea vor trebui să realizeze evaluări specifice ale riscurilor psihosociale, să elaboreze anual un plan de prevenire a burnout-ului și să creeze un mecanism intern, confidențial, prin care angajații pot semnala situațiile de suprasolicitare, fără teama de sancțiuni sau represalii.

Una dintre cele mai importante prevederi ale proiectului este introducerea posibilității unui concediu plătit pentru refacere profesională. Acest concediu nu ar fi obligatoriu, ci opțional pentru angajatori, și ar putea fi stabilit prin regulament intern sau prin contract colectiv de muncă.

Textul legii precizează clar că zilele libere pot fi acordate la cererea angajatului, fără justificări medicale: „Angajatorii pot institui un număr anual de zile lucrătoare de concediu plătit pentru refacere profesională, ce pot fi acordate la cerere, fără justificări medicale”. 

Scopul acestei măsuri este prevenția, nu tratarea medicală, astfel încât angajații să poată lua o pauză înainte ca epuizarea să ducă la concedii medicale îndelungate sau la ieșirea din câmpul muncii.

Pe lângă posibilitatea concediului de refacere, salariații ar primi dreptul de a semnala riscurile de burnout fără consecințe negative și de a solicita o discuție formală cu angajatorul despre volumul de muncă sau reorganizarea sarcinilor.

Legea prevede explicit că astfel de solicitări nu pot atrage sancțiuni disciplinare sau alte efecte negative asupra raportului de muncă. 

De asemenea, angajații pot avea acces, în mod voluntar, la forme de sprijin psiho-emoțional profesional, inclusiv consiliere psihologică, costurile putând fi suportate parțial sau integral de angajator. 

Inițiatorul legii, Irineu Darău, a transmis că obiectivul este prevenirea epuizării, „nu culpabilizarea angatorilor”. 

Potrivit acestuia, un angajat ajuns în burnout se recuperează greu, are risc mare de recurență, iar întreaga carieră profesională poate fi afectată.

La rândul ei, Cynthia Păun spune că epuizarea profesională nu este o lipsă de ambiție, ci rezultatul expunerii prelungite la stres ocupațional, iar echilibrul dintre viața profesională și cea personală ar trebui să fie un drept, nu un privilegiu negociat individual.

Dacă proiectul va trece de Parlament, Ministerul Muncii va avea la dispoziție 180 de zile pentru a elabora un ghid național de prevenire a epuizării profesionale, instrumente de autoevaluare a riscurilor psihosociale și orientări metodologice pentru sprijinul psiho-emoțional. 

Angajatorii vor avea apoi un termen de 12 luni pentru a se conforma noilor prevederi, iar legea va intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.