Iranul se prăbușește sub pământ: Unele regiuni se lasă cu 30 de centimetri pe an

Oamenii de știință spun că epuizarea acviferelor din Iran duce la faptul că solul din întreaga țară se lasă foarte rapid. În prezent, peste 31.400 km² de pe teritoriul țării se scufundă cu mai mult de 10 mm pe an. Există însă și zone mai extreme, unde solul se lasă cu până la 34 de centimetri pe an, cum este cazul orașului Rafsanjan, în centrul Iranului, scrie focus.ua cu referire la Live Science.

Această tasare a solului pune în pericol viața a aproximativ 650.000 de persoane, care riscă și lipsa apei, precum și insecuritate alimentară. Cauza acestei situații critice este seceta prelungită din țară.

Problema este că în Iran circa 60% din alimentarea cu apă provine din apele subterane. O echipă de la Universitatea din Leeds, condusă de Jessica Payne, a decis să afle cum afectează epuizarea acviferelor tasarea terenului.

Cercetătorii au identificat 106 zone de subsidență, adică aproximativ 2% din suprafața țării.

„Ritmul de tasare din Iran este printre cele mai ridicate din lume. Am descoperit circa 100 de zone unde solul se lasă cu mai mult de 10 mm pe an. În Europa, cazurile sunt considerate extreme dacă depășesc 5–8 mm pe an”, spune Payne.

Experții afirmă că solul se lasă din cauza extracției apei subterane, iar 77% dintre cazurile de subsidență sunt legate de agricultură. De exemplu, în zona Rafsanjan, unde climatul este extrem de arid, există plantații de fistic care consumă foarte intens resursele de apă subterană. Aici solul se lasă cu 24 de centimetri pe an, ceea ce poate părea puțin, dar pe termen lung înseamnă că în 10 ani terenul va coborî cu 3–4 metri.

Potrivit lui Payne, o mare parte din aceste procese de tasare sunt ireversibile.

„Cea mai importantă concluzie a studiului este că o mare parte din tasarea solului asociată cu apele subterane din Iran este ireversibilă, ceea ce subliniază gravitatea epuizării acviferelor”, a spus Shirzai.

Specialiștii explică faptul că acviferele nu funcționează ca niște rezervoare care se reumplu datorită ploilor. În interiorul lor, situația seamănă cu o găleată plină cu nisip: există straturi de argilă și nisip menținute de apă. Dar dacă apa este extrasă în exces, nisipul și argila își pierd rezistența și nu mai pot susține drumurile și clădirile aflate deasupra.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.