Creșterea ocupării forței de muncă încetinește în SUA, iar șomajul din zona euro a atins un minim istoric

Potrivit Biroului de Statistică a Muncii din SUA, numărul locurilor de muncă în afara agriculturii a crescut în iunie cu doar 57.000. Acest rezultat a fost semnificativ sub așteptările pieței, care prognozau o creștere de 113.000 de locuri de muncă, și a indicat o încetinire bruscă față de cele 172.000 de poziții create în luna precedentă, transmite euronews.com.

În ciuda încetinirii accentuate a creării totale de locuri de muncă, rata șomajului în SUA a scăzut neașteptat la 4,2%, puțin sub nivelul de 4,3% înregistrat în mai.

Alți indicatori conturează o imagine mai complexă a economiei americane.

Numărul cererilor inițiale pentru indemnizația de șomaj în săptămâna respectivă a rămas neschimbat la 215.000, în timp ce analiștii anticipau o ușoară creștere până la aproximativ 218.000. În același timp, numărul cererilor repetate a scăzut ușor până la 1,814 milioane, sub prognoza de 1,820 milioane.

Dincolo de Atlantic, piața muncii din Europa continuă să demonstreze o reziliență impresionantă.

Potrivit Eurostat, rata șomajului în zona euro a rămas în mai la nivelul de 6,2%, menținându-se la un nivel record de scăzut pentru uniunea monetară.

Acest indicator a coincis pe deplin cu așteptările pieței și subliniază că piața muncii europene rămâne tensionată, în ciuda incertitudinilor economice persistente pe continent.

Consecințe pentru băncile centrale

Publicarea noilor statistici privind ocuparea forței de muncă survine într-un moment critic pentru Sistemul Federal de Rezerve al SUA și Banca Centrală Europeană, pe măsură ce acestea își conturează direcția viitoare a politicii monetare.

În SUA, încetinirea bruscă a creșterii numărului de locuri de muncă în afara agriculturii reprezintă o dovadă convingătoare că piața muncii începe în sfârșit să se răcească sub presiunea condițiilor financiare stricte.

În iunie, Fed a decis să suspende ciclul de majorare a ratelor dobânzilor, menținând costul împrumuturilor la același nivel pentru a evalua efectul întârziat al înăspririi anterioare.

Deși scăderea oficială a ratei șomajului la 4,2% mai domolește puțin tabloul general, cifra slabă de 57.000 de locuri de muncă probabil va întări atitudinea precaută a autorității de reglementare.

Potrivit analiștilor, dacă datele privind ocuparea forței de muncă vor continua să fie atât de slabe, presiunea asupra Fed ar putea crește pentru a discuta o eventuală reducere a ratelor mai târziu în acest an, pentru a preveni o încetinire economică mai amplă în 2026, însă un singur raport slab nu este încă suficient.

„Datele slabe privind ocuparea forței de muncă sunt percepute ca un semn al unei creșteri fragile, iar prima reacție a pieței este să includă din nou în prețuri așteptarea unor reduceri ale ratelor. Aici este capcana. Rata șomajului tocmai a scăzut la 4,2%, așa că Fed, orientată spre o politică strictă, poate ignora un singur raport slab privind ocuparea, iar piețele s-ar putea să nu se relaxeze”, a declarat Iggy Ioppe, director de investiții (CIO) la compania Theo.

„Raportul slab va reduce imediat presiunea pentru majorarea ratelor, lucru care va fi vizibil în reevaluarea piețelor chiar înainte ca reacția la indicatorul principal să se tempereze, dar o statistică mai slabă nu este în sine un semnal automat de creștere. Fed, condusă de Warsh, acordă mai multă atenție menținerii încrederii în lupta sa împotriva inflației și mai puțin orientărilor preliminare, astfel încât un singur raport slab ar putea să nu fie suficient pentru a schimba poziția autorității, care rămâne concentrată pe inflație”, a concluzionat Fabian Dori, director de investiții (CIO) al băncii Sygnum.

Pentru Banca Centrală Europeană, situația este cu totul diferită.

Rata stabilă a șomajului la 6,2% în zona euro indică o cerere internă continuă de forță de muncă și menține inflația printre problemele prioritare.

În iunie, BCE a decis o nouă majorare a ratei dobânzii, invocând presiunea persistentă a prețurilor. Având în vedere ocuparea aproape de maxime istorice, politicienii europeni pot considera justificată menținerea unei politici stricte, „de vultur”.

Rezistența pieței muncii europene oferă băncii centrale o bază economică solidă, permițând înăsprirea condițiilor financiare fără a provoca o recesiune imediată.