Războiul rece se mută pe Lună
Competiția marilor puteri în spațiu intră într-o nouă fază, în care independența energetică dincolo de Pământ joacă un rol cheie. SUA pregătesc un reactor nuclear pe Lună.

Administratorul interimar al NASA și ministrul Transporturilor, Sean Duffy, a anunțat accelerarea implementării unui proiect cheie — construirea unui reactor nuclear de 100 de kilowați pe suprafața Lunii, care se preconizează a fi finalizat până în 2030. Această creștere semnificativă a puterii (proiectele anterioare prevedeau aproximativ 40 kW) ar trebui să asigure o alimentare stabilă cu energie pentru viitoarele baze de pe „Globul de Argint”, transmite euronews.com.
Obiectul va fi construit în cadrul programului internațional Artemis, coordonat de NASA. Scopul principal al acestei inițiative este nu doar întoarcerea oamenilor pe Lună, ci și pregătirea terenului pentru viitoarele expediții spre Marte. Pe lângă reactorul propriu-zis, o importanță majoră va avea toată infrastructura auxiliară — de la rețelele de transmisie până la acumulatoarele de energie. Acest pas îndrăzneț este un răspuns la activitatea tot mai intensă a Chinei și Rusiei în spațiu și prefigurează o nouă eră a competiției globale dincolo de orbita Pământului.
Este posibil termenul până în 2030?
Potrivit experților, deși ambițios, termenul de 2030 este tehnic realizabil. NASA și Departamentul Energiei lucrează de mult timp la sisteme energetice de suprafață bazate pe fisiune — recent, în 2022, au fost semnate contracte pentru dezvoltarea modulelor de circa 40 kW.
Reactoarele trebuie să funcționeze fiabil în condiții extreme: variații mari de temperatură, de la căldura zilei până la înghețuri nocturne de până la -200°C, lipsa atmosferei, răcire limitată. Astfel, reactoarele trebuie să fie etanșe, sigure și capabile să gestioneze căldura în condiții de presiune joasă și gravitație redusă. În plus, lansarea rachetei implică riscul eșecului — reactorul va fi trimis în stare „inactivă”, pentru a minimaliza riscul de contaminare în caz de accident.
Războiul rece se mută pe Lună
Conform Tratatului spațial din 1967, nimeni nu poate revendica teritoriu pe Lună. Totuși, zonele de securitate din jurul reactorului — din motive tehnice — pot bloca de facto accesul altor țări la zone strategice.
„Prima țară care va ajunge acolo poate declara zonă interzisă, ceea ce va îngreuna foarte mult activitatea NASA”, avertizează Sean Duffy.
China deja testează modulul de aselenizare „Lanyu”, care ar putea duce oameni pe Lună până în 2030. Împreună cu Rusia, planifică să construiască până în 2035 o Stație internațională de cercetare lunară, posibil cu propriul reactor nuclear.
Parteneriat tehnologic cu Europa
Activitatea europeană pe Lună nu se limitează la sprijinirea programului Artemis. Țările europene implementează proiecte avansate, care pot inspira inițiativele americane și adesea se integrează în acestea, devenind parteneri valoroși.
Proiectul italian SELENE (Lunar Energy System with Nuclear Energy), condus de ENEA în colaborare cu ASI, Politehnica din Milano și Thales Alenia Space, prevede construirea unui „nod energetic lunar” — o sursă stabilă de energie pe Lună bazată pe reactoare nucleare mici (Surface Nuclear Reactors).
Agenția Spațială Europeană (ESA) implementează programul Moonlight, ce prevede crearea unei constelații de cinci sateliți — patru de navigație și unul de comunicații. Se așteaptă ca această inițiativă, susținută de Italia și Marea Britanie, să sprijine peste 400 de misiuni lunare în următorii 20 de ani și să stabilească standarde pentru infrastructura sateliților cislunari.
Compania spaniolă GMV a dezvoltat sistemul LUPIN, care permite navigația precisă pe suprafața lunară folosind semnale satelitare — similar GPS, dar adaptat condițiilor lunare. Testele s-au desfășurat pe insula Fuerteventura, a cărei peisaj amintește de suprafața Lunii.
Airbus, împreună cu ESA, lucrează la CIS Lunar Transfer Vehicle (CLTV), un vehicul universal pentru transportul de marfă între Pământ, orbită și Lună. Paralel se dezvoltă EL3 (European Large Logistic Lander) — un modul de aselenizare modular care va livra marfă utilă și probe pe suprafața lunară pentru a sprijini prospecțiunea geologică autonomă europeană.
Centrul LUNA, inițiativă comună ESA și DLR Germania, este în construcție la Köln. Este o hală de 700 de metri care simulează condițiile lunare, cu strat de pietre și sisteme de iluminare care reproduc ciclul zilei și nopții pe Lună. Este folosit pentru pregătirea astronauților, testarea roboților, interacțiunea om-mașină, sistemele energetice și simularea muncii pe suprafață.
Consorțiul PULSAR, condus de Tractebel și finanțat de Euratom, dezvoltă un sistem de alimentare pentru rover bazat pe plutoniu-238 (Pu-238) — o alternativă fiabilă la energia solară pentru condițiile dure lunare și nopțile lungi.
Agenția spațială italiană (ASI), împreună cu NASA, lucrează la modulul locuibil multifuncțional (MPH) — un adăpost pentru astronauți pe suprafața Lunii.
Revenirea la Globul de Argint
Cursa spațială intră într-o nouă fază, în care independența energetică în spațiu devine crucială. Reactorul lunar devine nu doar un proiect ingineresc, ci și un instrument al competiției strategice, ce determină superioritatea tehnologică și politică.
Până în 2030, vom putea asista nu doar la revenirea oamenilor pe Lună, ci și la crearea primelor instalații energetice permanente, care vor constitui baza pentru prezența pe termen lung a omului în spațiu. Totodată apar întrebări privind drepturile, securitatea și cooperarea internațională, deoarece, deși Tratatul spațial interzice „anexarea” satelitului natural al Pământului, practica zonelor de securitate poate genera o nouă formă de geopolitică spațială.
Europa, cu spectrul larg al proiectelor sale, poate deveni nu doar partener, ci și un actor independent în acest proces, combinând inovațiile tehnologice cu un rol activ în stabilirea standardelor pentru explorarea Lunii.
Dacă aceste planuri vor fi realizate, peisajul viitorului „Glob de Argint” ar putea semăna mai mult cu un parc industrial tehnologic decât cu un pustiu cosmic liniștit. Este începutul unei ere în care întrebarea nu va mai fi dacă vor exista baze pe Lună, ci cine și în ce condiții va stabili regulile.
Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.