Google intenționează să creeze un centru de date în spațiu, însă există riscuri pentru acest proiect

Dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale și a serviciilor cloud a dus la o cerere uriașă de putere de calcul. Aceasta a pus presiune asupra infrastructurii de procesare și stocare a datelor, care necesită o cantitate mare de energie electrică pentru funcționare. Pentru a rezolva această problemă, se poate amplasa un centru de date în spațiu, unde există acces constant la energia solară. Compania Google a prezentat proiectul Suncatcher, conform căruia pe orbită va fi lansată o constelație de 81 de sateliți. Această constelație va colecta energie solară pentru a alimenta noua generație de centre de date AI în spațiu. Aceasta înseamnă că orice cerere către un chatbot va fi procesată în spațiu, iar informația va fi transmisă utilizatorului pe Pământ. În același timp, cantitatea mare de căldură generată în urma procesării datelor va rămâne în vidul rece al spațiului. Însă constelația de sateliți Google se va confrunta cu o problemă majoră – deșeurile spațiale, consideră experții, scrie The Conversation, cu referire la focus.ua.

Deșeurile spațiale reprezintă acumularea de obiecte artificiale defecte pe orbita terestră joasă. Aceste deșeuri includ fragmente mari, cum ar fi trepte de rachete uzate și sateliți defectați, precum și fragmente mici provenite din sateliți distruși. Deșeurile spațiale se deplasează cu aproximativ 28.000 km/h pe orbita terestră joasă și pot provoca daune majore sateliților. Cantitatea de astfel de deșeuri este deja foarte mare.

Forțele Spațiale ale SUA monitorizează peste 40.000 de obiecte mai mari decât o minge de tenis, folosind radare terestre și telescoape optice. Totuși, acest număr reprezintă mai puțin de 1% din toate obiectele periculoase de pe orbită. Majoritatea sunt prea mici pentru a putea fi urmărite.

Constelația de sateliți Google urmează să fie amplasată pe o orbită solar-sincronă, la aproximativ 650 de kilometri de suprafața Pământului, fiind cel mai bun loc pentru obținerea continuă a energiei solare. Aceasta este necesară pentru alimentarea centrelor de date AI. Totuși, orbita solar-sincronă este și cea mai aglomerată parte a orbitei joase a Pământului, iar obiectele de pe această orbită au cea mai mare probabilitate de a intra în coliziune cu alți sateliți sau cu deșeurile spațiale.

În cadrul proiectului Suncatcher se propune utilizarea sateliților cu panouri solare mari, care vor fi poziționați la o distanță de mai puțin de 200 de metri unul de celălalt pentru un schimb eficient de date.

Constelația de sateliți distribuie sarcinile complexe de inteligență artificială între toți cei 81 de sateliți, permițând procesarea simultană a datelor, ca un „creier” unic. Google plănuiește să înceapă lansarea acestor sateliți pentru crearea centrului de date AI în spațiu la începutul anului 2027.

Totuși, zborul în aceeași configurație pe orbită pentru constelația de sateliți reprezintă o provocare. Deși atmosfera Pământului pe orbita joasă este extrem de rarefiată, nu este complet vid. Particulele rarefiate de aer creează rezistență orbitală pentru sateliți, ceea ce duce la încetinirea lor și la scăderea altitudinii de zbor. Sateliții cu suprafețe mari întâmpină probleme mai mari din cauza rezistenței, deoarece pot acționa ca niște pânze care prind „vântul”.

În plus, fluxurile de particule solare pot provoca oscilații imprevizibile ale densității atmosferei pe orbita joasă, care influențează direct rezistența orbitală.

Atunci când sateliții sunt poziționați la mai puțin de 200 de metri unul de celălalt, există riscul coliziunii. O singură coliziune poate nu doar să distrugă un satelit, ci să îl proiecteze către sateliții vecini, declanșând un efect de tip cascadă care poate distruge întreaga constelație și genera milioane de noi fragmente pe orbită.

Pentru a preveni coliziunile, Google va trebui să găsească o soluție pentru această problemă, spun experții.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.