Republica Moldova riscă o criză logistică din cauza blocajelor de la frontiera cu Ucraina

Experții avertizează: dacă autoritățile nu vor lua măsuri urgente, țara riscă să se transforme dintr-un coridor de tranzit într-o zonă de blocaj logistic, transmite rupor.md

Limitarea transportului maritim i-a forțat pe exportatorii ucraineni să caute de urgență rute alternative terestre. Prima afectată a fost rețeaua de transport a Poloniei. În prezent, criza de acolo a intrat deja într-o fază critică: la frontiera dintre Ucraina și Polonia, aproximativ 4 306 camioane așteaptă la coadă. Este o cifră colosală, care reprezintă aproape 87% din toate cozile înregistrate la punctele-cheie de trecere din regiune.

Cea mai gravă situație se înregistrează la punctul de trecere „Iagodîn – Dorohusk”, aflat pe autostrada strategică ce leagă Kievul, Kovelul, Chełmul, Lublinul și Varșovia. Acolo așteaptă circa 1.357 de camioane. Șoferii sunt nevoiți să rămână în cabine, deoarece timpul estimat de așteptare în coadă pentru traversarea frontierei a ajuns la șase zile și 11 ore.

Analistul economic Iurie Rija notează că situația a depășit cu mult nivelul unor simple întârzieri tehnice.

„Problema nu mai este doar dacă, în principiu, se poate transporta marfa, ci în cât timp și la ce cost va ajunge la consumatorul final”, subliniază expertul.

Blocarea camioanelor la frontieră, timp de aproape o săptămână perturbă întregul lanț logistic. Companiile de transport reușesc să efectueze semnificativ mai puține curse pe lună. În același timp, cheltuielile lor fixe — salariile șoferilor, diurnele, întreținerea și amortizarea vehiculelor comerciale — continuă să crească.

Toate aceste costuri neprevăzute pe care le suportă transportatorii sunt incluse în tarif. Ca urmare, crește costul final al transportului mărfurilor.

Această criză afectează cel mai puternic exporturile de produse agricole și cereale. Marja comercială în sectorul agrar este, în mod tradițional, redusă, iar fiecare zi suplimentară petrecută de un camion pe drum reduce competitivitatea cerealelor ucrainene pe piața europeană.

Deși punctul „Iagodîn – Dorohusk” este geografic departe de Moldova, ceea ce se întâmplă acolo reprezintă un semnal de alarmă direct pentru Chișinău. De îndată ce ruta poloneză își va atinge limita de capacitate, iar porturile de la Marea Neagră vor continua să funcționeze cu întreruperi, operatorii internaționali de logistică vor redirecționa fluxurile de transport spre sud.

În această schemă, Moldova ocupă o poziție geografică-cheie, dar extrem de vulnerabilă. Țara se află exact între fluxurile de marfă din regiunile centrale și vestice ale Ucrainei și infrastructura portuară dezvoltată a României.

Una dintre principalele rute va deveni inevitabil Giurgiulești–Galați–Constanța.

„Când porturile își pierd capacitatea, presiunea se transferă automat pe autostrăzi și pe căile ferate. Dacă un coridor terestru este suprasolicitat, marfa caută instantaneu următorul drum disponibil”, explică Iurie Rija.

Pe de o parte, redirecționarea tranzitului deschide pentru Moldova noi oportunități economice: creșterea veniturilor din taxele de tranzit, creșterea gradului de utilizare a terminalelor și revigorarea sectorului transporturilor. Pe de altă parte, riscurile sunt colosale.

Dacă volumele de mărfuri redirecționate vor depăși capacitatea reală a punctelor de trecere a frontierei, a căilor ferate, a terminalelor logistice și a infrastructurii portuare de pe Dunăre, sistemul de transport al țării riscă să fie paralizat.

Specialiștii îndeamnă autoritățile Moldovei să nu trateze situația de la frontiera poloneză ca pe o problemă locală, apărută la sute de kilometri de țară. Această criză trebuie percepută ca un avertisment timpuriu. Guvernul trebuie să înceapă imediat pregătirea infrastructurii rutiere, a posturilor vamale și a căilor ferate pentru a prelua fluxuri suplimentare de transport, astfel încât să evite blocarea propriilor frontiere.