Ioniță: Moldova împrumută circa 5 miliarde de lei lunar pentru a rambursa datoriile vechi
În Moldova, o parte din cheltuielile publice este finanțată din împrumuturi, iar Guvernul este nevoit să contracteze permanent noi credite pentru a le rambursa pe cele vechi, al căror termen a expirat.

Despre aceasta a vorbit economistul Veaceslav Ioniță.
Potrivit acestuia, în ultimii șapte ani, cheltuielile statului au depășit veniturile cu circa 94 de miliarde de lei. Dacă în primii ani de independență decalajul dintre venituri și cheltuieli constituia aproximativ 3%, acum acesta a ajuns la circa 20%, scrie bani.md.
„Fiecare al cincilea leu pe care vrem să-l cheltuim în acest an ne lipsește, trebuie să-l împrumutăm. În șapte ani am cheltuit cu 94 de miliarde de lei mai mult decât am câștigat”, a declarat Ioniță.
Economistul a menționat că problema nu constă doar în creșterea datoriei publice, ci și în majorarea cheltuielilor pentru deservirea acesteia. Potrivit lui, acum circa 15 ani statul plătea aproximativ 500 de milioane de lei anual drept dobânzi. Ulterior, această sumă a crescut la 2 miliarde de lei, iar acum se apropie de 7 miliarde de lei.
„Circa 10% din toți banii pe care îi câștigăm trebuie să-i plătim sub formă de dobânzi”, a declarat Ioniță.
Potrivit economistului, în ultimii ani s-a modificat și structura finanțării deficitului bugetar. În anii 2010–2014, o parte semnificativă a necesarului de finanțare era acoperită din granturi, iar în anii 2020–2024 – din împrumuturi externe relativ ieftine. În anii 2025–2026, statul a început să se împrumute tot mai mult pe piața internă.
„După ce am rupt relațiile cu FMI, în 2025–2026 ne împrumutăm în interiorul țării, iar acest lucru este foarte scump. Plata dobânzilor la creditele contractate pe plan intern a crescut cu aproximativ 2 miliarde de lei”, a spus Ioniță.
Totodată, nivelul datoriei publice, care constituie circa 40% din PIB, nu pare în sine alarmant comparativ cu țările dezvoltate, unde acest indicator poate depăși 100% din PIB. Economistul consideră că principala problemă a Republicii Moldova sunt termenele scurte de rambursare a împrumuturilor.
Potrivit acestuia, termenul mediu al împrumuturilor de stat este de circa 260 de zile, în timp ce țările dezvoltate pot atrage finanțare pentru 20, 30 și mai mulți ani. Majoritatea împrumuturilor interne ale Guvernului sunt contractate pentru 180 sau 364 de zile, iar creditele pe cinci sau zece ani reprezintă doar o mică parte.
„Iată ce este rău în datoriile noastre: sunt pe termen scurt și scumpe”, a remarcat economistul.
Ca urmare, Guvernul este nevoit să refinanțeze permanent datoriile al căror termen de rambursare expiră. În prezent, statul împrumută în medie circa 5 miliarde de lei pe lună.
„În fiecare lună am împrumutat 5 miliarde. În opt luni se adună 40 de miliarde. Veți întreba unde sunt banii? Din aproximativ 40 de miliarde, 35 de miliarde reprezintă datorii contractate anterior”, a explicat Ioniță.
El a precizat că împrumuturile atrase pe șase luni trebuie refinanțate deja în cursul aceluiași an. Astfel, datoria contractată în ianuarie este rambursată în iunie–iulie, apoi vine termenul de rambursare a împrumuturilor din februarie, iar cele din martie încep să fie rambursate din septembrie.
Conform calculelor economistului, în acest an Guvernul trebuie să ramburseze circa 60 de miliarde de lei, iar o parte semnificativă a acestor mijloace va fi obținută din noi împrumuturi.
Ioniță a avertizat, de asemenea, că refinanțarea are loc la rate mai mari. Dacă anterior statul atrăgea credite mai ieftine, acum ratele pentru noile împrumuturi interne constituie circa 9–10% și chiar mai mult.
„Contractăm datorii mai scumpe pentru a rambursa datorii mai ieftine”, a rezumat economistul.
În opinia sa, această situație limitează posibilitățile Guvernului de a direcționa mijloacele împrumutate spre investiții și dezvoltare economică, deoarece o parte semnificativă a noii finanțări este utilizată pentru rambursarea datoriei deja existente.
Ioniță consideră că situația creată este unul dintre argumentele în favoarea reformei fiscale, deoarece statul nu poate continua pe termen lung să mărească decalajul dintre cheltuieli și venituri.


