Republica Moldova se numără printre țările cu cea mai mare pondere a terenurilor arabile din lume

Potrivit datelor Băncii Mondiale, terenurile arabile reprezintă 56,8% din suprafața terestră a țării. După acest indicator, Republica Moldova împarte locul trei cu Ucraina, transmite ziarulnational.md

În clasament, mai sus se află doar Bangladesh — 60,6% și Danemarca — 59,1%.

Top 10 țări după ponderea terenurilor arabile

• Bangladesh — 60,6%

• Danemarca — 59,1%

• Ucraina — 56,8%

• Republica Moldova — 56,8%

• India — 51,8%

• Burundi — 51,4%

• Togo — 48,7%

• Rwanda — 47,0%

• Ungaria — 45,4%

• Gambia — 43,5%

În general, o pondere mare a terenurilor arabile este caracteristică unei serii de țări din Asia de Sud și Europa de Est. În India, indicatorul constituie 51,8%, în Pakistan — 39,3%, în Ungaria — 45,4%, în Lituania — 36,8%, în Polonia — 36,6%, iar în România — 36,5%.

Totodată, procentul ridicat al terenurilor arabile nu înseamnă automat volume mari de producție agricolă. Indicatorul reflectă anume ponderea teritoriului țării care este clasificat drept arabil, și nu suprafața absolută a terenurilor agricole sau cantitatea de produse alimentare obținute.

Terenurile arabile includ suprafețe utilizate temporar pentru cultivarea culturilor agricole, pajiști temporare pentru cosit sau pășunat, livezi și grădini de legume, precum și terenuri lăsate temporar pârloagă.

Posibilitățile de practicare a agriculturii sunt influențate nu doar de suprafața terenurilor potrivite pentru cultivare, ci și de disponibilitatea apei, climă, infrastructură, tehnologii, dimensiunea gospodăriilor agricole și volumul investițiilor.

În țările din Orientul Mijlociu, dimpotrivă, ponderea terenurilor arabile este semnificativ mai mică din cauza climei aride, deficitului de apă și degradării solurilor. Pentru menținerea producției agricole, acolo sunt utilizate pe scară largă sisteme de irigare, ape subterane și tehnologii agricole moderne.

Astfel, indicatorul de 56,8% subliniază rolul important al resurselor funciare în Republica Moldova, însă, de unul singur, nu permite evaluarea eficienței agriculturii sau a nivelului de securitate alimentară a țării.