În 2026, pe piața mierii din Moldova nu se așteaptă recorduri

Anul acesta, conform unui prognostic moderat optimist, acest sector va evita recordurile – atât cele pozitive, cât și cele negative, scrie logos-pres.md.

Exportul mierii moldovenești

Apicultura este unul dintre puținele sectoare ale zootehniei din Moldova cu o orientare clară spre export. Pe lângă alte aspecte – infrastructura livrărilor externe și veniturile valutare – aceasta înseamnă și o evidență oficială mai mult sau mai puțin obiectivă a fluxurilor de mărfuri, precum și controlul calității produselor.

În 2025, Moldova a atins cifre record la exportul de miere — peste 4,5 mii de tone. Aceasta este chiar puțin mai mult decât recordul anterior de export din 2024 – 4,2 mii de tone. În primul trimestru al acestui an, ritmul livrărilor externe de miere a fost de asemenea ridicat, însă, potrivit operatorilor de piață, de luna aceasta acesta se va încetini brusc din cauza reducerii resurselor de miere comercială la traderii și apicultorii moldoveni.

„Din ianuarie până în prezent, din Moldova au fost exportate aproximativ 1,3 mii de tone de miere — aproape 22% din cifra de anul trecut, citează Agroexpert pe Vitalie Popa. – Conform datelor din perioada ianuarie-iulie a anului trecut, adică înainte de prima recoltă de miere din 2025 de salcâm, din țară au fost exportate aproape 2,5 mii de tone de miere din recoltele anilor precedenți. Anul acesta este puțin probabil să atingem cifrele de anul trecut pentru această perioadă în următoarele două luni, deoarece pe piața internă nu mai există multe rezerve de miere comercială din recolta anului trecut.”

Potrivit estimărilor reprezentanților Asociației Naționale a Apicultorilor din Moldova (ANARM), rezervele de miere din recolta anului trecut în țară sunt de maximum 1.000 de tone. Totodată, nu toată această cantitate poate fi considerată resursă comercială, deoarece în depozite există o parte de miere care nu corespunde normelor de calitate privind nivelul rezidual al substanțelor nedorite (pesticide, antibiotice etc.). Prin urmare, nu toată mierea rămasă din recolta anului trecut va fi destinată exportului, chiar dacă va fi puternic diluată – în amestec cu miere de înaltă calitate.

Între timp, în Uniunea Europeană, unde se exportă anual aproximativ 80% din mierea comercială moldovenească destinată livrărilor externe, prețul mierii importate a crescut treptat în primăvara acestui an. În special, după cum susțin exportatorii, prețul en-gros al mierii moldovenești în lunile precedente a crescut cu 0,05-0,07 euro/kg – până la 2,80-2,85 euro/kg în medie. Aceasta este semnificativ mai mică decât prețul, de exemplu, al mierii ucrainene.

Vitalie Popa consideră că există șanse mari pentru o creștere suplimentară a prețurilor la mierea moldovenească de export. Dar numai dacă aceasta va avea o calitate competitivă în comparație cu mierea oferită pe piața Uniunii Europene de furnizorii săi din Ucraina, China și Argentina (care intră pe piața europeană în regim preferențial conform acordului UE-MERCOSUR).

În general, se poate presupune că actuala creștere a cererii și prețurilor la miere în Uniunea Europeană va fi pe termen scurt – până la intrarea pe piața europeană a producției noii recolte din țările emisferei nordice. Adică, până la mijlocul verii. Ulterior, situația de piață poate evolua în orice direcție.

Producția de miere moldovenească

Nu există date oficiale exacte în acest sens, ci doar informații estimative ale asociațiilor de profil. În special, conform calculelor ANARM, în 2025 producția de miere comercială a fost de maximum 2,5 mii de tone. Aceasta este de una-două ori mai mică comparativ cu estimările pentru sezoanele precedente. A fost cea mai slabă recoltă de miere din ultimii 15-20 de ani. Anul acesta, operatorii din sectorul apicol al Moldovei speră că situația se va îmbunătăți.

Totuși, motivele pentru prognoza unei creșteri a producției de miere în țară nu sunt încă foarte solide. Astfel, iernarea a fost dificilă – pierderile de familii de albine sunt estimate de specialiști între 20-30%. În condițiile unei vremi relativ răcoroase, iar uneori umede și vântoase, familiile de albine slăbite după iernare au avut nevoie de suplimentare cu carbohidrați și proteine până în ultimele zile ale lunii aprilie. Nu toți apicultorii au avut suficiente resurse pentru aceasta.