După aderarea la UE, vinul din „Isabella" și „Lidia" nu va fi acceptat pe piața Uniunii

Totodată, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, împreună cu cercetătorii, lucrează la crearea și plantarea unor noi soiuri de struguri rezistente la schimbările climatice, relatează Radio Moldova.

„Două soiuri de struguri — „Isabella" și „Lidia" nu vor fi admise pentru producerea vinului în cadrul Uniunii Europene, atunci când vom deveni membri. În prezent, una dintre sarcinile noastre este să extindem suprafețele viticole, inclusiv prin atragerea fondurilor europene, dar mai ales a resurselor care vor fi alocate în cadrul Programului Strategic al Politicii Agricole Comune (PSPA)”, a menționat ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, Eugeniu Osmochescu.

În prezent, în Moldova sunt plantate cu aceste soiuri peste 5.000 de hectare de viță-de-vie. Odată cu extinderea suprafețelor, va fi necesară cultivarea unor soiuri adaptate la secetă și temperaturi scăzute.

„În prezent, ne aflăm la intersecția dintre industrie, știință și cercetare, unde începem să plantăm soiuri de struguri rezistente la schimbările climatice. Facem deja acest lucru la nivelul institutului și vedem rezultate pozitive. Astfel, vom fi competitivi inclusiv cu marii producători de vin din Franța, Italia sau Spania”, a conchis ministrul.

Un studiu publicat de economistul Ghenadie Ivașcenco vorbește despre încă o problemă cu care se confruntă sectorul vitivinicol — strugurii cu sâmburi.

Soiurile cultivate pe scară largă, în special „Moldova”, nu mai corespund preferințelor consumatorilor europeni, care aleg tot mai des strugurii fără sâmburi.

În prezent, pe piețele occidentale, circa 80% din cerere revine strugurilor fără sâmburi. Strugurii cu sâmburi sunt aleși în principal datorită prețului mai mic.

„În funcție de piață, sezon și calitate, strugurii cu sâmburi pot fi vânduți cu 40–50% mai ieftin decât soiurile moderne fără sâmburi”, a menționat Ghenadie Ivașcenco.

În timp ce țările producătoare s-au adaptat rapid noii realități, Moldova a continuat să producă ceea ce știe cel mai bine și nu ceea ce cere piața.

„Nu am creat un program real de tranziție, am finanțat insuficient cercetările, nu am legat știința de business, nu am testat sistematic soiurile moderne și nu am creat un mecanism prin care fermierii să poată obține rapid material săditor competitiv și tehnologii adaptate condițiilor locale”, susține Ivașcenco.