Italia, ruptă în două: Din sud, sărăcia a alungat până şi afacerile Mafiei

Diferenţele economice înregistrate între regiunile Lombardia şi Calabria sunt mai pregnante decât cele dintre economia Germaniei şi cea a Greciei, au descoperit statisticienii, citaţi de Bloomberg.

Mafia migrează

„Odată cu ultima recesiune, o mare parte din structura productivă din sudul Italiei a dispărut.

Diferenţele economice sesizate încă din 2001 s-au accentuat, iar sudul are nevoie în acest moment de o perioadă îndelungată pentru a atinge performanţele economice ale regiunilor din nord”, explică Stefano Prezioso, reprezentant al Institutului de Cercetare Svimez.

În ultimii 7 ani, Italia a trecut prin două episoade de recesiune economică, iar rezultatele recente arată că economia italiană evoluează sub media înregistrată în zona euro.

Situaţia nu aduce nicio îmbunătăţire financiară în viaţa populaţiei stabilite în jumătatea de sud a Italiei, zonă cunoscută sub numele de Mezzogiorno.

Directorul general al Băncii Italiei, Salvatore Rossi, un economist cu rădăcini în oraşul sudic Bari, sublinia în urmă cu o săptămână că diferenţele economice dintre cele două părţi ale ţării sunt la un nivel nemaiîntâlnit şi continuă să se adâncească.

Assolombarda, asociaţia industriaşilor din Lombardia, a pus sare pe rană afirmând că, în ultimii ani, firmele din nordul ţării se confruntă cu o „contaminare” a mediului de afaceri venită din partea grupărilor de crimă organizată, inclusiv a celor din sudul Italiei.

Procurorii italieni au confirmat şi ei faptul că Mafia şi alte structuri criminale din sud şi-au mutat operaţiunile spre partea superioara a peninsulei.

„Cei care părăsesc sudul nu mai sunt doar cei care caută salvarea prin imigraţie. Până şi grupările mafiote părăsesc sudul, renunţând la investiţiile de aici şi menţinând doar jaful”, a punctat şi Roberto Saviano, un scriitor italian, într-o scrisoare deschisă adresată premierului Renzi.

Două Italii

Între 1995 şi 2001, cele două jumătăţi ale peninsulei au reuşit să evolueze în aceeaşi cadenţă economică, până când trecerea la moneda unică europeană a accentuat din nou diferenţele dintre Nord şi Sud.

Premierului Renzi îi place să se laude adesea cu performanţele financiare ale unor firme din Lombardia, spunând despre acestea că depăşesc succesul afacerilor din Germania.

Sudul apare menţionat doar rareori în discursurile şefului guvernului italian, deşi zona este alcătuita din şase regiuni distincte plus insulele din largul Mediteranei.

În iunie, şomajul din Mezzogiorno atinsese un nivel de 20%, dublu faţă de cel din zona de nord şi cu 8 procente peste media naţională.

Sectorul imobiliar a înregistrat o scădere a preţurilor, situându-se la minimul ultimilor 7 ani, şi nu se întrevăd mari şanse de revenire în curând.

Zonă defavorizată

În acelaşi timp, revenirea economică anemică a Italiei ar putea arunca zona de sud a ţării într-al optulea an consecutiv de criza economică, spune Prezioso.

Raffaella Tenconi, fondatorul firmei londoneze de consultanţă ADA, crede că guvernul italian ar putea impulsiona investiţiile în zonă prin aplicarea unei politici tipice pentru susţinerea afacerilor în zone defavorizate, după modelul Serbiei sau a altor state mai puţin dezvoltate de pe continent.

„Aceasta ar însemna introducerea unor tratamente fiscale atractive pentru investitori, aşa cum sunt şi cele din aceste state”, a specificat Tenconi.

Câteva raze de speranţă le-a dat Fiat, constructorul auto angajând 15.00 de persoane la noua fabrică din Melfi, unde produce SUV-uri sub brandul Jeep. 80.000 de Jeep-uri Renegade ar urma să fie exportate în SUA până la sfârşitul acestui an, conform planurilor făcute de conducerea companiei.

Sudul are şansa de a se salva şi prin turism, în special pe fondul violenţelor înregistrate în nordul Africii. Însă, valul nou de turişti ajunşi în Apulia şi Sicilia a scos la iveală şi nevoia de noi investiţii în infrastructura de transport din regiune.

Mezzogiorno pare să fie tot mai aproape de soarta prezisă de experţii Institutului Svimez în cursul anului trecut: „o zonă supusă riscului de deşertificare industrială şi umană”.