În 30 de ani, Cernobâl a devenit o rezervație unică a faunei sălbatice

„Când oamenii au plecat, natura și-a revenit” rezumă Denis Cichnevski, inginer-șef al „zonei de excludere”, ce e situată la o rază de 30 km în jurul locului accidentului. În jurul acestui loc, o turmă de cai sălbatici caută hrană sub un strat gros de zăpadă imaculată. O imagine ce ar părea ireală pentru cei ce țin minte dezastrul de la Cernobâl și consecințele dezastruase pentru toate formele de viață.

Pe 26 aprilie 1986, al patrulea reactor al centralei de la Cerbnobâl, situat în partea de nord a Republicii Sovietice Socialiste Ucraina, a explodat, contaminând o mare parte din Europa. Și într-o rază de 10 km în jurul centralei închise în anul 2000, nivelul de radiații atinge încă 1700 de nanosieverts pe oră, o cifră de la 10 la 35 de ori mai mare decât norma văzută în SUA.

Conform spuselor lui M.Vichnevski, care de asemenea este zoolog, prezența umană este mult mai dăunătoare pentru fauna sălbatică decât efectele radiațiilor.

„Aici radiația este peste tot, și acest lucru are efecte negative”, a declarat Vichnevski. „Dar totuși radiația e mai semnificativă decât absența intervenției umane.” Mai mult de 130000 de persoane au fost evacuate din regiunea dată după ce a avut loc explozia, lăsând coșurile de nisip și scrâncioburile înghețate în timp.

Renașterea Mediului

Aproximativ 10km2 de păduri de pin din jurul centralei au fost distruse la scurt timp după dezastru, din cauza absorbțeii unui nivel ridicat de radiații diferite păsări, rozătoare și insecte din acele păduri au dispărut.

Locul „Pădurea Roșie”, este numit astfel din cauza culorii arborilor ofiliți ce au fost nivelați de un buldozer și îngropați drept deșeuri nuclare.

Dar, o nouă pădure de pini și de mesteacăn, mai rezistenți la radiații, au crescut în același loc. Natura a avut unele transformări curioase. Pe de o parte, speciile dependente de deșeurile umane au dispărut cum sunt berzele albe, vrăbiile sau porumbeii. Dar speciile indigene care au prosperat în flora bogată, înainte de dezastru, acum au reapărut: lupii, urșii, rîșii, vulturii cu coada albă și mulți alții.

În 1990 au fost aduși câțiva cai Przewalski, ce sunt pe cale de dispariție, pentru a vedea dacă aceștia ar putea prinde rădăcini pe acele teritorii. Experimentul a avut succes și o sută dintre ei pasc acum pe câmpurile goale. „Numim acest lucru o renaștere de mediu”, a declarat Vichnevski.

Marina Chkviria, cercetător al Institutului de Zoologie Schmalhausen, care monitorizează teritoriul de la Cernobâl, avertizează că mulți turiștii ce vizitează zona și angajații care se ocupă cu întreținerea centralei și construcția unui nou adăpost pot deteriora această natură. „Nu putem spune că acest loc este un paradis pentru animale”, a spus aceasta. „Mulți oameni lucrează la uzină. Sunt mulți turiști și braconieri”, a adăugat cercertătoarea.

„Acum ne rămâne să învățăm cum să folosim această biosferă emergentă fără a a aduce daune”, a declarat M. Vichnevski.

„Contrastul între dezastrul de la Cernobâl atunci și acum cu 30 de ani mai târziu este uimitor”, a spus el. „Aceste animale sunt probabil singurul rezultat pozitiv al acestui dezastru teribil.”