Cum a ascuns Uniunea Sovietică efectele tragediei de la Cernobîl

Nici până azi, după trecerea a trei decenii, nu există o statistică clară a victimelor accidentului. Ceea ce se știe cu certitudine e că Ucraina, în primul rând, apoi Belarus și celelalte țări din apropierea Uniunii Sovietice, și în final întreaga Europă, din Scandinavia și până la Marea Mediterană, au fost afectate de norul radioactiv creat în urma exploziei nucleare de la Cernobîl, cauzată de un lanț de erori umane. Ulterior, aveau să fie descoperite efecte ale exploziei și în zona Asiei, dar și a Americii de Nord.

În anul 2000, spre exemplu, autoritățile ucrainiene ieșite între timp de sub influența politică a Moscovei, apreciau că circa 3,4 milioane de persoane suferiseră de pe urma acestui teribil accident.

În primele ore de la producerea accidentului cuvântul de ordine pe întreaga suprafață a Uniunii Sovietice vizavi de cele întâmplate în nordul Ucrainei a fost mușamalizarea. La Moscova, stăpân atotputernic era Mihai Gorbaciov, cel pe care istoria avea să-l consemneze drept ultimul președinte al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) și care avea peste puțin timp să pună în practică celebra sa Perestroika, de reformare a regimului comunist.

În aprilie 1986 însă Gorbaciov a rămas la fel de zgârcit în informații ca și predecesorii săi de temut, foarte puțin dispuși să facă publice eșecurile teribile ale regimului pe care îl conduceau. Căci drama de la Cernobîl avea și ea să contribuie la căderea regimului comunist, trei ani mai târziu, în aproape întregul bloc communist din Europa central și de sud-est. În cele din urmă URSS însăși avea să se destrame cinci ani mai târziu, sub privirile neputincioase ale aceluiași Gorbaciov. 

Existau însă ceva informații, întrucât agențiile de presă și posturile de radio și televiziune străine susțineau cu îndârjire, spre disperarea sovieticilor, că în URSS avusese loc o puternic explozie nucleară, ce dusese la formarea unui imens nor radioactiv ce amenința o mare parte a Europei. 

Abia la 29 aprilie presa sovietică a recunoscut accidentul, vorbind însă despre doar despre două victime.

Prin urmare, se recomanda populației, cu jumătate de gură, folosirea apei potabile exclusiv din rețeau urbană, din puțurile de mare adâncime sau apa mineral. De asemenea, legumele și fructele trebuia a fi insistent spălate înainte de consum, în timp ce animalele, dar și furajele urmau și ele a fi cu atenție protejate împotriva unui adversar niciodată clar conturat.

La 30 de ani de la consumarea celei mai grave catastrofe nucleare din istoria umanității ceea ce știm sigur legat de această tragedie e un singur lucru, acela că istoria poate fi împărțită până la Cernobîl și după Cernobîl.