Ce pățesc militarii ruși care luptă în Ucraina, după ce se întorc în Rusia

Ostilităţile din estul Ucrainei s-au încheiat, în mod oficial, odată cu armistiţiul de la Minsk, de anul trecut. Conflictul a făcut până acum aproape 7.000 de morţi şi peste 17.000 de răniţi, scrie The Guardian.

De când Rusia şi-a întors atenţia spre războiul din Siria, mulţi separatişti şi susţinători ai lor au acuzat Moscova ca „renunţă” la estul Ucrainei.

Ruşii care s-au întors de pe frontul ucrainean nu au fost primiţi ca eroi în ţară. De altfel, preşedintele Vladimir Putin a negat mereu prezenţa trupelor ruse peste graniţă, în Ucraina, şi refuză să admită rolul jucat de voluntari, aşa că aceştia nu au dreptul la ajutor de la stat. Unii au suferit răni grave sau se confruntă cu probleme psihologice şi critică felul în care au fost trataţi la întoarcerea acasă, în vreme ce alţii spun că sunt pregătiţi să meargă din nou pe front.

Sursa citată a strâns mărturiile mai multor foşti luptători din Donbas, reveniţi în Rusia, care se chinuie acum să se reintegreze în viaţa de zi cu zi.

Alexander Neliubin povesteşte că a plecat spre Donbas în iulie 2014 „ca să apăr lumea rusească de atacurile Occidentului. Era necesar să întâmpin duşmanul la graniţă”. El a jurat credinţă aşa-zisei Republici Populare Doneţk şi a servit în echipele de recunoaştere şi sabotaj.

„Mai întâi, au trebuit confiscate armele. Apoi au început să vină cele noi din Rusia, încă acoperite cu unsoare de protecţie”, povesteşte el.

În republică erau mari probleme organizatorice şi de coordonare şi mulţi au fost ucişi de prostie şi incompetenţă, povesteşte veteranul. El a fost lovit de şrapnel şi a avut o contuzie gravă, aşa că a fost trimis într-un convoi cu două autobuze pline cu ruşi răniţi la tratament în Sevastopol.

Întors în Rusia, povesteşte că mulţi foşti camarazi sunt furioşi că nu se vorbeşte despre ei în presă. „Poate că acum se luptă mai puţin, dar oamenii tot mor”, spune el.

Svetlana era manager într-o editură şi în timpul liber făcea alpinism, însă începând cu iulie 2014 a văzut tot mai multe ştiri la TV despre evenimentele din Donbas şi „tot ce se întâmplă acolo m-a atins – renaşterea fascismului, genocidul populaţiei ruse, atacurile asupra oraşelor civile – şi nu am putut rămâne indiferentă”. Ea a ajuns la 1 decembrie la Doneţk şi s-a integrat imediat în brigada internaţională.

Înainte să ajungă în Donbas nu ştia mai nimic despre armele de foc, însă a fost antrenată şi instruită şi „îmi continui şi azi serviciul. Se spune că e un armistiţiu. În realitate, continuă bombardamentele”.

„Zilele acestea, mulţi ruşi se întorc acasă pentru că ostilităţile active au încetat. Miliţiile devin armată regulată a republicii. Discuţiile despre cum Putin cedează Donbasul sunt tot mai frecvente”, povesteşte luptătoarea.

Alexander Fomicenko este un fost soldat care lucra în industria de securitate înainte să plece în Donbas. El are rude la Odessa şi în general îi plăcea Ucraina, însă a fost foarte afectat de incendiul din Casa Sindicatelor din Odessa din 2014, când au murit mulţi pro-ruşi. În vara lui 2014 a plecat în Ucraina, însă a „realizat că este o mare diferenţă între ce arată în presă şi ce se întâmplă cu adevărat (…) Mă aşteptam să fie disciplină militară – un fel de antrenament. Nu era deloc. Nu aveam antrenament. Ne-au învăţat o regulă: Dacă auzi o împuşcătură, aruncă-te la pământ”.

El mai povesteşte că la început a primit o armă veche şi că a trebuit să se descurce ca să aibă o uniformă. Uneori nu era nimic de mâncat. La întoarcerea în Rusia s-a angajat din nou în securitate, însă afacerile se închid din lipsă de bani şi acum lucrează la încărcarea tir-urilor.

„Mulţi dintre ceilalţi membri ai miliţiei s-au întors la slujbele lor, însă unii vor să se întoarcă în Donbas. Şi eu m-am surprins gândind că, dacă lucrurile se înrăutăţesc acolo, mă voi întoarce”, spune el.

Fostul soldat mai mărturiseşte că mulţi dintre cei ce au luptat în estul Ucrainei au diverse grade de traume psihologice şi mulţi au handicapuri fizice. Unii au devenit băutori, alţii au nervii slăbiţi.