Catalonia vrea să se despartă de Spania, dar riscă faliment

Parlamentul local a votat demararea procedurilor de ieşire din regatul Spaniei, dar analiştii se arată sceptici asupra şanselor Barcelonei de a gestiona cu succes separarea din punct de vedere financiar, relatează International Business Times.

Costuri prea mari

În Catalonia trăieşte 16% din populaţia Spaniei, fiind responsabilă, în schimb, de generarea a 20% din PIB-ul ţării, iar acest argument a stat la baza campaniei făcute de politicienii locali în favoarea obţinerii independenţei.

Pentru analiştii politici însă, lucrurile nu sunt la fel de limpezi, Barcelona urmând să suporte costurile de creare a unei monezi proprii sau pe cele ale formării unui aparat administrativ propriu.

„Pe termen lung, s-ar putea să nu supravieţuiască. În acest moment nu sunt capabili să se finanţeze singuri, fără ajutorul statului spaniol.

Imaginaţi-vă ce s-ar putea întâmplă pe termen lung sau chiar în 18 luni”, punctează Andrea Balda, expert în ştiinţe politice la Universitatea Casa Grande din Madrid.

Veniturile catalanilor sunt generate de comerţ, turism şi de apariţia recentă în regiune a unor firme hi-tech, dar şi de industria textilă şi sectorul financiar.

Totuşi, secesiunea ar putea influenţă negativ performanţele unor sectoare economice stabile din Catalonia, precum cel financiar.

„Un astfel de deznodământ ar putea duce la instabilitate financiară, pentru sectorul financiar catalan şi pentru firmele din regiune”, explică Elisa Lledo, analist politic în cadrul think tank-ului spaniol Fride.

Adepţii independenţei au folosit în schimb argumente economice vizând importanţa economiei regionale în susţinerea statului spaniol şi a plăţii datoriilor exorbitante făcute de-a lungul timpului de Madrid.

Dependenţi de Spania

Chiar şi în perioada crizei economice globale şi a crizei datoriilor din zona euro, economia regiunii catalane a rămas stabilă, asigurând un balon de oxigen pentru politicienii de la Madrid.

De altfel, catalanii au plătit o importantă parte din datoria Spaniei prin taxele impuse după 2010, iar localnicii se plâng de faptul că au ajuns să subvenţioneze restul ţării.

„Mişcarea pro-independenţă a venit cu un argument principal legat de politica fiscală. Acesta vizează faptul că regiunea trimite mai mulţi bani Madridului decât primeşte înapoi”, remarcă Moises Naim, editorialist al cotidianului El Pais.

Atinşi de febra naţionalismului local, politicienii catalani au argumentat că o separare de Spania va încuraja comerţul, turismul şi alte industrii, dar pentru analişti aceasta este pură demagogie.

„Ar putea fi adevărat dacă ar reuşi să îşi păstreze actualul PIB, lucru de care mă îndoiesc”, spune Angel de la Fuenta, profesor de economie la o universitate din Barcelona.

În momentul de faţă, 75% din mărfurile produse în Catalonia sunt destinate pieţei interne din Spania, alte 25 de procente fiind exportate în alte ţări din UE.

Însă, obţinerea independenţei înseamnă automat şi ieşirea Cataloniei din UE, fapt care ar putea aduce o scumpire a mărfurilor de export din regiune prin aplicarea taxelor vamale.

Iar independenţa poate veni şi cu alte probleme spinoase, remarcă profesorul de la Fuenta.

„Dacă obţin independenţa peste noapte, vor avea probleme în crearea unui sistem de colectare a taxelor sau de distribuire a pensiilor”, spune acesta.

La fel de bine, Catalonia va trebui să înfiinţeze şi să antreneze armata proprie, să creeze şi să asigure salarii pentru forţele poliţieneşti şi a personalului din administraţie şi să plătească pentru întreţinerea tuturor clădirilor administraţiei publice, efort făcut până acum de Madrid.

În ton cu politica europeană

Pe de altă parte, tendinţele secesioniste ale catalanilor pot fi înscrise într-un trend politic care se dovedeşte din în ce în ce mai viguros în Europa ultimilor ani.

Anul trecut a fost rândul scoţienilor să îşi încerce norocul de a se despărţi de Marea Britanie, dar curente eurosceptice îşi fac simţită prezenţa şi în Germania, Franţa sau Italia.

„Nu este doar un trend catalan, ci unul european. Există un proces de radicalizare în politică, aşa cum există o naţionalizare a politicii”, explică Oriol Bartomeus, specialist în ştiinţe politice la Universitatea Autonomă din Barcelona.

Chiar şi privită în acest context, mişcarea de independenţă a Cataloniei nu prezintă garanţia unui succes care să fie obţinut până la finalul anului 2017, după cum promit politicienii locali.

„Un stat nou nu poate fi creat în doar câteva zile. Este deocamdată doar o dorinţă deşartă”, crede Diego Valiante, un analist al Centrului de Studii Politice Europene din Bruxelles.