Cele mai răsunătoare cazuri de dopaj din istoria tenisului

Finalist surpriză la Roland Garros în 2005, argentinianul Mariano Puerta a fost controlat pozitiv la un anabolizant după meciul pierdut în fața lui Rafael Nadal. Cum se afla la a doua infracțiune, sancțiunea a fost foarte grea: opt ani de suspendare (redusă mai târziu la doi ani, greșelile sale fiind puse pe seama neglijenței).

Cele mai importante două cazuri din tenis datează din 2013. Croatul Marin Cilic, atunci pe locul 24 mondial, a fost suspendat nouă luni pentru că a utilizat stimulenți fără să vrea. El a consumat de fapt tablete de glucoză al căror conținut nu-l cunoștea cu exactitate.

El și-a recunoscut vina și și-a bazat apărarea pe absența intenției de a se dopa, o atitudine care pare asemănătoare cu cea a Mariei Șarapova din primele sale declarații. Tribunalul de arbitraj al sportului (TAS), care decide în ultimă instanță, i-a redus pedeapsa la patru luni. Anul următor, el a câștigat singurul său turneu de Mare Șlem, la US Open.

Sârbul Viktor Troicki, câștigător al Cupei Davis în 2010, a primit la rândul său o suspendare de 18 luni pentru că a refuzat să se supună unei prelevări sanguine la turneul de la Monte Carlo, beneficiind și el de o reducere a pedepsei la un an, TAS considerând că greșeala sa nu a fost „semnificativă”.

Bineînțeles, fenomenul nu atinge doar partea de sus a clasamentului. Opt jucători și jucătoare din toate categoriile sunt actualmente suspendați pentru dopaj, între care americanul Wayne Odesnik, care are interdicție de joc până în 2030 pentru recidivă.

Nu sunt vizați însă doar bărbații. Există și cazul bulgăroaicei Sesil Karatanceva, suspendată pentru utilizare de steroizi în 2006, când nu avea decât 16 ani, sau cel al spaniolei Nuria Llagostera (d-metamfetamină), din 2013.

Tenisul a fost acuzat multă vreme pentru raritatea controalelor antidoping. Puține cazuri au fost depistate înainte de secolul XXI. Ne amintim totuși de cehul Petr Korda, finalist la Roland Garros în 1992, depistat pozitiv la steroizi în 1998, anul victoriei sale în Openul Australiei. Imediat după aceea el a părăsit definitiv circuitul.

Alți jucători au fost controlați pozitiv pentru că au prizat cocaină, produs considerat recreativ, precum suedezul Mats Wilander în 1996. Același lucru i s-a întâmplat mai târziu și elvețiencei Martina Hingis, în 2007. Traumatizată, aceasta și-a încheiat cariera la simplu. 

De circa 12 ani, tenisul s-a aliniat standardelor mondiale, aderând la codul Agenției mondiale antidoping (AMA) în 2004, apoi adoptând pașaportul biologic în 2013.

Asta însă nu împiedică personalități emitente ale acestui sport, precum Roger Federer, să ceară măsuri suplimentare. „Întotdeauna se poate face mai mult. Controalele trebuie să fie mai frecvente, cu mai multe mijloace. Jucătorii trebuie să simtă că vor fi controlați, ceea ce-i va împiedica să aibă gânduri prostești. Sunt întotdeauna surprins după o finală când îmi spun ‘dar unde sunt controlorii’”?, declara elvețianul în noiembrie anul trecut, la ultimul Masters.