Decapitalizarea hotelului „Codru”

În plin scandal, hotelul „Codru” împrumută proprietarului său 11,475 milioane de dolari

La scurt timp după ce instanţele de judecată au respins cererea Procuraturii Generale de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a hotelului „Codru”, iar Curtea de Conturi a făcut public raportul său din care reiese că la privatizarea acelui complex hotelier bugetul de stat a fost prejudiciat cu 161 de milioane de lei, conducerea hotelului „Codru” a luat decizia de a împrumuta singurului său asociat, o companie din SUA recent înregistrată, 11,475 milioane de dolari. Experţii economici şi juriştii contactaţi de JURNAL presupun că scopul acestei tranzacţii este decapitalizarea societăţii, pentru cazul în care statul ar putea decide naţionalizarea hotelului. Decizia de împrumut trezeşte şi alte nedumeriri experţilor economici – de unde are hotelul 11,475 milioane de dolari în condiţiile în care statul declara că îl vinde pentru că nu e profitabil?

Decizia de a acorda împrumutul de 11,475 milioane de dolari singurului asociat al Complexului hotelier „Codru”, compania americană „Investment Development Group” LLC („IDG” LLC), a fost luată pe 4 august, curent, de către Cristina Balan, reprezentantul „IDG” LLC în R. Moldova. Întâmplător sau nu, pentru aceeaşi zi fusese anunţată prima conferinţă a politicianului Sergiu Mocanu, „R. Moldova fără Plahotniuc”. Contractul de împrumut propriu-zis a fost semnat a doua zi, pe 5 august, şi prevede acordarea acestei sume pentru o perioadă de 10 ani, fără dobândă şi fără gaj, în scopul investiţiilor în companii străine. Şi pentru că tranzacţiile cu sume atât de mari nu sunt posibile fără autorizarea Băncii Naţionale a Moldovei (BNM), hotelul „Codru” s-a adresat cu o solicitare în acest sens către BNM.

CCCEC s-a spălat pe mâini

Bănuind că ceva nu e în regulă în acest caz, înainte de a autoriza împrumutul, Banca s-a adresat cu o solicitare Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC). „Solicităm opinia dvs pe marginea operaţiunii în cauză în contextul legislaţiei aferente prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului”, se arată în demersul BNM către CCCEC. Contactat de JURNAL pentru a afla ce răspuns a dat Centrul solicitării BNM, serviciul de presă al CCCEC ne-a anunţat: „Conform al. 2, art. 55 al Legii privind reglementarea valutară, BNM este instituţia care ia deciziile referitor la autorizarea operaţiunilor valutare sau refuzul în autorizarea acestora. Expunerea opiniei asupra faptului eliberării sau refuzului autorizării nu ţine de competenţa funcţională a CCCEC”.

Experţii economici cred însă că Centrul ar fi făcut bine să verifice motivele şi scopul pentru care singurul asociat al complexului hotelier privatizat la sfârşitul lui 2008 a decis să scoată din capitalul întreprinderii aproape 11,5 milioane de dolari. „La prima vedere este o acţiune legală. O companie-fiică împrumută bani companiei-mamă. E firesc să nu ceară dobândă şi gaj. Întrebările însă apar când ne gândim de unde a luat „Codru” banii. În momentul privatizării, statul spunea că e o întreprindere neprofitabilă. Atunci de unde aceste lichidităţi? O altă întrebare e: de ce acţionarul principal scoate banii din afacerea sa în loc să îi investească pentru a creşte profitul?”, se întreabă retoric expertul economic Mihai Bologan, director al Institutului IDEA.

Hotelul este scurs de bani?

Directorul Institutului de Consultanţă în Business, Mihai Roşcovan, afirmă însă că explicaţia e cât se poate de simplă. „În plin scandal, când soarta hotelului e incertă, proprietarul încearcă să scoată banii din „Codru” pentru a se asigura că, în cazul anulării contractului de vânzare-cumpărare, anularea privatizării va fi cât se poate de greu de realizat”, crede Roşcovan. Juristul Victor Burac împărtăşeşte aceeaşi idee. Potrivit lui, de obicei astfel de împrumuturi se acordă atunci când proprietarul întreprinderii urmăreşte scopul decapitalizării societăţii. „Când cineva planifică să iasă de p