Ultimul as din mâneca sistemului oligarhic de la Chişinău
Indiferent de motivele şi supărările invocate de Dorin Drăguţanu în momentul anunţării demisiei din funcţia de guvernator al Băncii Naţionale, demisia sa a picat foarte bine (dacă putem spune că a picat) pentru guvernare.

Mai bine zis pentru sistemul oligarhic, care este reprezentat de această guvernare, comentează Economist.
Anunţată cu o zi înainte de venirea misiunii Fondului Monetar Internaţional, demisia lui Drăguţanu a compromis agenda vizitei, stabilită din timp şi care trebuia să se axeze, evident, pe negocierea unui nou acord al ţării noastre cu FMI. Şi aşa cum această negociere se arăta extrem de dificilă pentru guvernanţii de la Chişinău din toate punctele de vedere, renunţarea la agenda stabilită din timp, a salvat Guvernul de la Chişinău de o expertiză la sânge a activităţii sale în decurs de doi ani şi ceva, care să scoată în evidenţă toate gafele.
Şi, ce-i mai important, după stabilirea diagnosticului ar fi urmat tratamentul, care în termenii economiei politice s-ar numi austeritate. Începând cu problema nereformării sistemului de pensii, care iată că începe să se coacă şi terminând cu atât de mediatizatul furt al miliardului dar şi gestionarea datoriei publice, create în urma acestui furt, Guvernul de la Chişinău nu avea, practic, justificări plauzibile pentru modul în care au guvernat ţara, aducând-o în prag de colaps. Iar asta înseamnă că nu putea să nu accepte măsurile de austeritate, pe care, în mod logic, urma să le ceară Fondul.
Iar asta înseamnă limitarea cheltuielilor, destul de drastică potrivit unor estimări. Chiar până la reducerea de salarii şi pensii. În plus, renunţarea la susţinerea unor pături defavorizate ale populaţiei, adică la unele plăţi sociale, dar şi renunţarea la susţinerea unor domenii precum cel agricol, de exemplu, prin nevotarea renumitului pachet agricol al speakerului Candu.
Acest artificiu al guvernanţilor moldoveni, prin demisia lui Drăguţanu, deşi a mai acumulat câteva bile negre în contul guvernanţilor „proeuropeni” de la Chişinău, i-a salvat pe aceştia de chinul asumării unui acord cu FMI, pe care fizic nu-l puteau îndeplini.
Desigur, autorităţile moldovene nu şi-ar fi permis un astfel de afront în adresa instituţiei internaţionale dacă nu ar fi avut alternativă de finanţare a uriaşei găuri din buget, creată după ce Uniunea Europeană a sistat câteva proiecte importante de finanţare în vara acestui an.
Salvarea autorităţilor moldovene a venit de peste Prut, guvernul de la Bucureşti anunţând că este gata să acorde acestora 150 de milioane de euro.
Premierul Victor Ponta a anunţat, marţi, 22 septembrie, la finalul şedinţei comune a guvernelor României şi Republicii Moldova, care a avut loc la Constanţa, că va propune Parlamentului un acord privind o asistenţă financiară rambursabilă în valoare de 150 milioane euro pe o perioadă de cinci ani, între Guvernul României şi cel al Republicii Moldova.


