25 Октября 2010, 12:48
566
Ссылка скопирована
Ultima „Epistolă UE către moldoveni”: strigăt de biruinţă sau strigăt în pustiu? Analiză Info-Prim Neo, episodul I
Astăzi, 25 octombrie, Consiliul European va lansa procedura de liberalizare a regimului de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova. Peste 18 luni moldovenii ar putea circula liber prin spaţiul UE, dacă vor descifra clar şi la timp şi acest ultim mesaj din şirul mai multor mesaje, fără precedent, adresate lor în ultimul timp. De câteva luni bune, UE, prin toate componentele sale, transmite semnale clare şi frecvente de susţinere a Republicii Moldova pentru succesele pe care aceasta le-a ...
Astăzi, 25 octombrie, Consiliul European va lansa procedura de liberalizare a regimului de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova. Peste 18 luni moldovenii ar putea circula liber prin spaţiul UE, dacă vor descifra clar şi la timp şi acest ultim mesaj din şirul mai multor mesaje, fără precedent, adresate lor în ultimul timp. De câteva luni bune, UE, prin toate componentele sale, transmite semnale clare şi frecvente de susţinere a Republicii Moldova pentru succesele pe care aceasta le-a realizat în ultimul an pe calea reformelor interne şi eurointegrării pe extern. Luate împreună, aceste mesaje-semnale se constituie în ceva asemănător ca importanţă cu Epistolele Apostolului Pavel pentru Corinteni, de exemplu. Şi UE oferă Moldovei şi moldovenilor, la această răscruce de destin, sfaturi, repere, sprijin, valori, perspectivă... Vor fi în stare şi vor vrea oare moldovenii să descifreze „epistolele” până la alegerile parlamentare din 28 noiembrie?
Susţinere pentru AIE...
Lansarea Planului de Acţiuni privind regimul liberalizat de vize şi promisiunea de a finaliza procedura pe parcurs de un an jumătate constituie mai întâi o apreciere a capacităţii Moldovei de a se conforma într-un termen scurt cerinţelor impuse de UE în acest sens. O apreciere, şi mai serioasă, a reformelor deja realizate, a avut forma Rezoluţiei Parlamentului European adoptată la mijlocul săptămânii trecute. Aceasta a fost precedată, ceva mai înainte, de un „desant” fără precedent la Chişinău pe linia Consiliului European, constituit din ministrii de externe sau ambasadorii, practic, ai tuturor ţărilor membre UE, „garnisit” cu reprezentanţi de cel mai mare calibru ai Comisiei Europene şi Parlamentului European. În UE se aud voci, care nu au mai răsunat până acum, potrivit cărora în Acordul de Asociere UE-Republica Moldova poate fi fixată o perspectivă clară de aderare a ţării la familia europeană.
Ca formă, mesajele UE susţin Republica Moldova în ansamblu, ca esenţă, însă, acestea susţin guvernarea actuală în persoana Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), pentru că succesele remarcate de UE se referă la acest unic an pe care l-a avut la dispoziţie Alianţa liberal-democrată. În contrapunere cu fosta guvernare comunistă care a beneficiat de două mandate depline, de stabilitate politică, economică, financiară şi socială. Sunt semnale pro-AIE, unele dintre ele formulate la limită sub aspectul diplomaţiei, inclusiv în plină campanie electorală. Deşi, desigur, nu sunt formulate îndemnuri directe, indirect mesajul central al UE poate fi citit şi în felul următor: „Moldova şi moldovenii vor avea susţinere deplină din partea UE pe calea integrării europene, dacă vor continua reformele începute în acest ultim an. Reformele vor continua dacă în rezultatul alegerilor parlamentare din noiembrie vor veni să guverneze ţara cei care sunt apţi să le continue. AIE a demonstrat că este aptă...”. Desigur, în acest joc sunt păstrate toate aparenţele şi UE nu i se poate imputa nimic în acelaşi sens al diplomaţiei.
Ce ştie UE şi, poate, nu ştim noi...
În Moldova, UE s-a lansat într-o acţiune fără precedent, destul de riscantă, în caz de nereuşită, pentru propria imagine, astfel încât se poate presupune o miză mare, eventual, la nivel geopolitic, dar nu numai şi nu atât geopolitic.
Nivelul geopolitic poate fi întrezărit din aceeaşi rezoluţie recentă a Parlamentului European, dar şi din acţiunile bi- şi trilaterale dintre Germania şi Franţa, ca actori de cel mai înalt rang din cadrul UE, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de altă parte, pe marginea conflictului transnistrean. Nu este exclus că, la moment, „cărţile” s-au aşezat favorabil pentru Republica Moldova, când ambele părţi ar fi dispuse să demonstreze un grad mai înalt de cooperare în rezolvarea conflictului transnistrean în calitate de gest de bună voinţă pentru promovarea propriilor interese în alte proiecte de nivel european. Momentul respectiv îi rezervă UE un rol de avocat al Moldovei, în raport
Susţinere pentru AIE...
Lansarea Planului de Acţiuni privind regimul liberalizat de vize şi promisiunea de a finaliza procedura pe parcurs de un an jumătate constituie mai întâi o apreciere a capacităţii Moldovei de a se conforma într-un termen scurt cerinţelor impuse de UE în acest sens. O apreciere, şi mai serioasă, a reformelor deja realizate, a avut forma Rezoluţiei Parlamentului European adoptată la mijlocul săptămânii trecute. Aceasta a fost precedată, ceva mai înainte, de un „desant” fără precedent la Chişinău pe linia Consiliului European, constituit din ministrii de externe sau ambasadorii, practic, ai tuturor ţărilor membre UE, „garnisit” cu reprezentanţi de cel mai mare calibru ai Comisiei Europene şi Parlamentului European. În UE se aud voci, care nu au mai răsunat până acum, potrivit cărora în Acordul de Asociere UE-Republica Moldova poate fi fixată o perspectivă clară de aderare a ţării la familia europeană.
Ca formă, mesajele UE susţin Republica Moldova în ansamblu, ca esenţă, însă, acestea susţin guvernarea actuală în persoana Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), pentru că succesele remarcate de UE se referă la acest unic an pe care l-a avut la dispoziţie Alianţa liberal-democrată. În contrapunere cu fosta guvernare comunistă care a beneficiat de două mandate depline, de stabilitate politică, economică, financiară şi socială. Sunt semnale pro-AIE, unele dintre ele formulate la limită sub aspectul diplomaţiei, inclusiv în plină campanie electorală. Deşi, desigur, nu sunt formulate îndemnuri directe, indirect mesajul central al UE poate fi citit şi în felul următor: „Moldova şi moldovenii vor avea susţinere deplină din partea UE pe calea integrării europene, dacă vor continua reformele începute în acest ultim an. Reformele vor continua dacă în rezultatul alegerilor parlamentare din noiembrie vor veni să guverneze ţara cei care sunt apţi să le continue. AIE a demonstrat că este aptă...”. Desigur, în acest joc sunt păstrate toate aparenţele şi UE nu i se poate imputa nimic în acelaşi sens al diplomaţiei.
Ce ştie UE şi, poate, nu ştim noi...
În Moldova, UE s-a lansat într-o acţiune fără precedent, destul de riscantă, în caz de nereuşită, pentru propria imagine, astfel încât se poate presupune o miză mare, eventual, la nivel geopolitic, dar nu numai şi nu atât geopolitic.
Nivelul geopolitic poate fi întrezărit din aceeaşi rezoluţie recentă a Parlamentului European, dar şi din acţiunile bi- şi trilaterale dintre Germania şi Franţa, ca actori de cel mai înalt rang din cadrul UE, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de altă parte, pe marginea conflictului transnistrean. Nu este exclus că, la moment, „cărţile” s-au aşezat favorabil pentru Republica Moldova, când ambele părţi ar fi dispuse să demonstreze un grad mai înalt de cooperare în rezolvarea conflictului transnistrean în calitate de gest de bună voinţă pentru promovarea propriilor interese în alte proiecte de nivel european. Momentul respectiv îi rezervă UE un rol de avocat al Moldovei, în raport


