Stratfor:Moldova – o ţară fără naţiune

Agenţia americană STRATFOR a publicat la sfârşitul săptămânii trecute o amplă analiză dedicată Republicii Moldova, semnată de directorul agenţiei, George Friedman. Venită înaintea alegerilor generale, analiza lui George Friedman remarcă faptul că la Chişinău ruşii vor face tot posibilul pentru a controla statul sau a-l menţine cât mai slab.

Ce fel de ţară este Republica Moldova?

George Friedman îşi începe analiza asupra Republicii Moldova cu două întrebări: ce fel de ţară este Moldova? şi de ce ar fi cineva interesat de această ţară? Analistul american încearcă mai întâi să răspundă la prima întrebare din prisma securităţii Rusiei: Moscova are nevoie de două ţări tampon - Belarus şi Ucraina. Iar din punctul de vedere al Moscovei este de preferat ca aceste ţări să nu fie dominate de Uniunea Europeană şi Statele Unite. Rusia nu poate fi apărată fără Ucraina, iar Ucraina nu poate fi apărată fără Republica Moldova.
Friedman reia istoria regiunii afirmând că intrarea Basarabiei sub dominaţia sovietică s-a produs în urma acordului Hitler-Stalin, prin care Uniunea Sovietică a încercat să obţină o serie de avantaje strategice: îndepărtarea graniţei de Odesa, schimbarea Nistrului cu Prutul ca obstacole de depăşit în eventualitatea unei invazii, reducerea parţială a ameninţării asupra Kievului, puterea de a bloca cursul Dunării şi de a afecta astfel comerţul german. „Stalin dorea să crească securitatea Ucrainei şi vulnerabilitatea României şi a bazinului dunărean” - aceasta este explicaţia oferită de analistul american pentru ocuparea Basarabiei de către sovietici. Prezentarea istorică se încheie cu evenimentele de la începutul anilor ’90: secesiunea transnistreană şi mutările din 2010 când „Moldova a început să nu mai fie un teritoriu între două râuri ci un element strategic atât pentru Rusia cât şi pentru orice entitate occidentală care şi-ar dori să poată ameninţa Ucraina şi astfel Rusia”.
Identitatea moldovenească

„Este greşit să credem că Republica Moldova este, pur şi simplu, o parte din România luată de sovietici. După şaptezeci de ani de la despărţirea de România, Moldova a devenit mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusă şi nu îndeajuns de a se considera o naţiune. Este cazul când geopolitica şi realitatea socială se ciocnesc cap în cap”, scrie Friedman. „Sovieticii au brutalizat Moldova. Am avut o conversaţie cu un jurnalist care a povestit cum a fost deportat împreună cu toată familia în Tomsk în 1948. Stalin era îngrijorat că moldovenii ar putea să vrea să se reunească cu România şi deşi România era un satelit sovietic, Stalin nu dorea să îşi asume riscuri. Soluţia sa, repetată în multe locuri de multe ori în Uniunea Sovietică, a fost deportarea populaţiei româneşti, importul de ruşi, o mică foamete şi o teroare aţintită la zdrobirea spiritului moldovenesc”, mai afirmă analistul american.
În urma călătoriei la Chişinău, George Friedman a observat micile diferenţe dintre limba română vorbită pe cele două maluri ale Prutului. Însă dincolo de chestiunile lingvistice, Friedman a observat că lupta se dă între cei care îi sprijină pe comunişti şi cei care îşi doresc o Moldovă independentă orientată către Uniunea Europeană şi NATO. „Guvernul alcătuit după ce demonstranţii i-au alungat pe comunişti este format de o coaliţie fragmentată, fragilizată de interesele, personalităţile şi ambiţiile complexe.
Concluzia lui George Friedman cu privire la identitatea moldovenească este una cât se poate de dură: „Există naţiuni lipsite de stat, cum ar fi kurzii. Moldova este un stat căruia îi lipseşte naţiunea”.

O ţară exportatoare de femei

Friedman subliniază că Moldova este una dintre cele mai sărace ţări ale Europei, dacă nu cea mai săracă. Aproape 12 procente din produsul intern brut este alcătuit din banii trimişi de emigranţi. Chestiunea paşapoartelor româneşti este văzută de Friedman ca „un colac de salvare” deoarece dă posibilitatea ca cetăţenii Republicii Moldova să poată munci legal