Plahotniuc: Președinte ori anticipate

În noapte de dumi­nică spre luni, casa „guver­na­to­ru­lui” Băn­cii Națio­nale, Dorin Dră­gu­țanu, a deve­nit ținta unui atac cu gren­adă. Deși ban­che­rul și fami­lia sa se aflau în casă, nimeni nu a avut de sufe­rit. Pier­de­rile s-au redus la câteva gea­muri sparte și la dete­ri­o­ra­rea pere­ți­lor bal­co­nu­lui în care a nime­rit gren­ada. Poli­ţia a cali­fi­cat cazul drept atac tero­rist. Uite că R. Mol­dova începe a semăna cu Franța, Tur­cia, Siria, Ucraina, Rusia… Cum de s-a putut întâm­pla una ca asta? Și cine-i urmă­to­rul, că, din momen­tul în care există un înce­put, în mod logic, tre­buie să existe și o con­ti­nu­are, mai ales că motive pot fi invo­cate cu sutele, iar vino­va­ții de aceste motive, care au adus situ­a­ția la con­di­ția de tero­rism, nu ar tre­bui cău­tați pe alte pla­nete. E de ajuns să reca­pi­tu­lăm, în acest sens, cel puțin lozin­cile și numele scan­date la pro­tes­tele popu­lare din Piața Marii Adu­nări Națio­nale. Între­ba­rea ar fi urmă­toa­rea: Dacă a fost un atac tero­rist, de ce Dră­gu­țanu, deși numele „guver­na­to­ru­lui”, din câte știm, figu­rează prin­tre sus­pec­ții impli­cați (direct sau indi­rect) în scan­da­lul mili­ar­du­lui furat? Sau nu con­tează prea mult cine-i pri­mul, impor­tant e sem­na­lul? Și dacă-i sem­nal, să însemne că s-a cam ter­mi­nat răb­da­rea la mol­do­veni și cuți­tul a ajuns la os? Că pro­tes­tele paș­nice nu-și mai au ros­tul? Că reven­di­că­rile votate în PMAN sunt vorbe în vânt? Că lumea tre­buie să-și facă drep­tate sin­gură? Că tre­buie să reve­nim la hai­du­cie? Că par­ti­dele de la guver­nare ar tre­bui scoase din Par­la­ment pe ușa din spate și excluse pen­tru tot­dea­una din viața poli­tică?

După vio­len­țele din 20 ianu­a­rie, de la Par­la­ment, după ape­lul la nesu­pu­nere civică, lan­sat soli­dar de Plat­forma „DA”, par­ti­dele soci­a­list și „nași”-st ale lui Dodon și Usa­tîi, lucru­rile păreau să se radi­ca­li­zeze. Mesa­jul pen­tru guver­nare a fost unul cel puțin cate­goric și ulti­ma­tiv: ori anti­ci­pa­tele, ori vor fi luați cu asalt. Forul Civic din 28 ianu­a­rie, care a reu­nit mai multe orga­ni­za­ții din sec­to­rul negu­ver­na­men­tal, deși a mai cal­mat spi­ri­tele, nu a putut exclude anti­ci­pa­tele de pe ordi­nea de zi. Ele au fost tre­cute doar de pe pri­mul loc pe locul doi. Iar pen­tru „prima linie” s-a decis că, până la 3 febru­a­rie, Forul va veni cu un „caiet de sar­cini” pen­tru Guvern și pen­tru Par­la­ment și, în func­ție de rezul­tat, se va decide când și în ce con­di­ții ar putea fi anun­țate ale­ge­rile anti­ci­pate. Pen­tru o săp­tămână, în PMAN s-a făcut liniște. Toată lumea este într-o pauză de gân­dire. Între timp, pre­mi­e­rul Pavel Filip a pri­mit asi­gu­ra­rea unui spri­jin diplo­ma­tic din par­tea mai mul­tor state și guverne, cabi­ne­tul de miniș­tri a reu­șit să mai reducă din pre­țul la gaze și petrol (nu, însă, și la ener­gia elec­trică, des­pre care s-a scris că este unul din mono­po­lu­rile lui V. Pla­ho­t­niuc), la Chi­și­nău este aștep­tată să revină pen­tru con­sul­tări și nego­ci­e­rea unui nou Acord de finan­țare dele­ga­ția Fon­du­lui Mone­tar Inter­națio­nal (FMI), pre­mi­e­rul a reu­șit să meargă în prima sa vizită la Bucu­rești, iar la Chi­și­nău a avut loc o serie de între­ve­deri cu șefii mai mul­tor insti­tu­ții diplo­ma­tice acre­di­tate în R. Mol­dova, inclu­siv James D. Pet­tit, amba­sa­do­rul SUA, și șeful Dele­ga­ției Uniu­nii Euro­pene, Pir­kka Tapi­ola. Deși mesa­jele sunt încu­ra­ja­toare pen­tru Guver­nul Filip, mai departe de cadrul strict diplo­ma­tic nu s-a mers. Și, posi­bil, nici nu se va merge. Vechile păcate ale Ali­an­ței de guver­nare (hoție, pro­tec­ți­o­nism, corup­ție, pre­va­la­rea inte­re­se­lor per­so­nale și de car­tel asu­pra inte­re­se­lor sta­tu­lui), care durează de 6 ani, pla­nează, ca „dro­bul de sare”, asu­pra aces­tui guvern, care nu e nici el sută la sută nou. Tot spri­ji­nul anun­țat până acum pen­tru R. Mol­dova este unul con­di­țio­nat: „Aveți toată sus­ți­ne­rea noas­tră, dar vrem să vedem reforme”. Mai clar nici nu se poate. Până și Bucu­reștiul, care a fost întot­dea­una mult mai loial, spre deo­se­bire de alți par­te­neri externi, a fost pus în situ­a­ția să mai îngă­duie cu acor­da­rea, fie și par­ți­ală, a cre­di­tu­lui de 150 de mili­oane USD. Con­di­ția rămâne ace­eași: mai întâi reforme, după care bani. Iar la tema refor­me­lor, lucru­rile frâ­nează. Marți, în cadrul Comi­siei guver­na­men­tale pen­tru Inte­grare Euro­peană, Pavel Filip recu­noș­tea că, deși res­tan­țele fos­te­lor guverne sunt mari, ele nu pot fi sus­pen­date. Și a fixat un ter­men de lichi­dare a res­tan­țe­lor: 30 de zile. „Nu 100, ca de obi­cei, dar 30”, a insis­tat Filip. Vedeți ce face „strân­sul cu ușa”? Și din inte­rior, și din exte­rior? Deloc întâm­plă­tor, tot marți, N. Timofti, A. Candu și P. Filip se reu­neau (pre­mieră abso­lută) la Pre­șe­din­ție pen­tru a dis­cuta și agenda par­la­men­tară pen­tru sesiu­nea de primăvară-vară, și agenda refor­me­lor, și situ­a­ția poli­tică și eco­no­mică. Mai mult: au con­ve­nit să facă acest lucru „peri­o­dic”. Vor reuși, doar în trei, fără V. Pla­ho­t­niuc? Puțin pro­ba­bil. „Cazul Gubenko” (noua nomi­na­li­zare la șefia Cur­ții de Apel Comrat) arată clar că Pla­ho­t­niuc nu vrea reforme.

Pro­blema cea mare, însă, e alta: anti­ci­pa­tele. Sunt ele o solu­ție pen­tru ter­mi­na­rea dez­as­tru­lui în care se zbate R. Mol­dova? Ar fi, dacă am avea o alter­na­tivă și actu­a­lei guver­nări, total com­pro­mise, dar și opo­zi­ției pro-ruse Dodon-Usatîi, care e, pur și sim­plu, peri­cu­loasă. Din păcate, nu avem. Maia Sandu e la înce­put de drum cu par­ti­dul, Ion Sturza con­ti­nuă să facă poli­tică doar pe rețe­lele de soci­a­li­zare, iar Plat­forma „DA” nu-și poate deter­mina nișa geo­po­li­tică (Uniu­nea Vamală sau UE). Par­tea proastă a lucru­ri­lor e că ne-am putea pomeni într-o bună zi că nu strada, dar Pla­ho­t­niuc să vină și să anunțe ale­geri anti­ci­pate. Acest lucru se poate întâm­pla, cel mai posi­bil, în cazul în care Pla­ho­t­niuc nu va putea ajunge în mar­tie pre­șe­dinte, tot așa cum nu a putut ajunge pre­mier. Și dacă ratează și această șansă, de ce s-ar mai teme de anti­ci­pate? Cu banii și cu resur­sele admi­nis­tra­tive pe care le are, își poate face drum liber în Par­la­ment, iar aici, cine ne poate garanta că nu se va coa­liza cu Voro­nin, Dodon și Usa­tîi, făcând o Ali­anță pro-Uniunea Vamală de nota „10”? Ce ne facem, însă, cu dreapta? Întâr­ziem cu un „steag poli­tic” (par­tid și lider) sub care ne-am înco­lona elec­to­ral. Stri­găm anti­ci­pate, dar nu sun­tem gata de ele.