Plahotniuc, la puşcărie sau la Preşedinţie
Plahotniuc pleacă din nou din Parlament. Şi o face într-un moment dificil pentru el, exact ca în 2013. Atunci presiunile asupra sa atingeau cote maxime, după 3 ani în care oligarhul îşi subjugase politic şi economic Moldova.

Atunci când a plecat, Plahotniuc promitea construirea de „locuinţe sociale” şi deschiderea pe tot teritoriul Republicii Moldova a unor „magazine sociale”. În schimb, a furat miliardul, a distrus sistemul bancar şi a adus statul în faţa colapsului economic.
Dându-se la fund acum, Plahotniuc vrea să se mai elibereze un pic din presiunile extraordinare la care este supus. În sfârşit, după 6 ani de dezmăţ, peste tot unde pronunţi cuvântul Plahotniuc, vezi feţe încruntate. Moldovenii, fie proeuropeni sau proruşi, unionişti sau statalişti, încep să conştientizeze cât de periculos a ajuns acest individ.
Jocul său din ultimele săptămâni, când a interzis-o pe Maia Sandu la funcţia de premier, a trezit un nou val de furie în societate la adresa sa. Furia care se va manifesta în următoarele luni, în condiţiile în care perspectivele economice sunt sumbre, preţurile vor creşte teribil, iar leul va începe să se deprecieze masiv, întrucât BNM nu mai poate majora la nesfârşit rata de bază.
Preşedinţia – visul suprem al lui Plahotniuc
Spuneam încă din ianuarie că Plahotniuc a adus comuniştii la guvernare pentru că ţinteşte funcţia de preşedinte al ţării. Din fericire, de atunci multe lucruri s-au schimbat, iar lăcomia care a dus la furtul miliardului s-a întors împotriva sa.
Protestele, dezastrul economic, jocurile murdare cu alegerea premierului, i-au tăiat mult din elan, iar şansele ca Plahotniuc să ajungă preşedinte s-au redus drastic.
Plahotniuc a avut două variante în luna iulie. S-o accepte pe Maia Sandu premier, pas care ar fi tăiat mult din elanul protestatar, sau s-o respingă şi să ridice şi mai mult valul de nemulţumire.
Până la urmă a ales a doua variantă, ceea ce înseamnă că el se teme mult mai mult de un premier integru, care ar putea porni reforme reale, care ar duce la prăbuşirea sistemului său oligarhic, decât de proteste.
Şi protestele îi trezesc însă o spaimă teribilă, altfel nu s-ar mai fi dat ieri la fund. Probabil el şi echipa sa de PR, din spate, au impresia că aşa vor mai stăvili din nemulţumire. Că poporul va uita de Plahotniuc şi că ei vor începe un proces de spălare a imaginii acestuia.
Cu siguranţă va încerca acest lucru, pentru că visul său suprem rămâne să ajungă preşedinte. N-ar fi avut nicio şansă din Parlament, întrucât simpla înaintare a sa la funcţia supremă în stat ar fi scos sute de mii de oameni în stradă. Acum, prin „proiecte sociale”, presa pe care o controlează şi toată armata propagandistică din spate, va face tot posibilul să-şi niveleze drumul spre Preşedinţie.
Mai mari şanse sunt însă să ajungă la puşcărie
Totuşi, şansele ca acest vis al său să se realizeze sunt minime. Şi prin faptul că a renunţat ieri la mandatul de deputat, Plahotniuc a demonstrat că indiferent de cât de mult ar ţine captivă Moldova, el este vulnerabil.
Dacă Moldova ar fi fost amplasată geografic cu vreo 3-4 mii de mai spre est, el n-ar fi avut nicio problemă. Protestatarii din faţa casei sale demult erau ridicaţi cu fulgi cu tot, puţinii care-şi mai permit să deschidă gura la adresa sa ar fi fost prin puşcării sau asasinaţi, iar Moldova era la degetul său mic. Ghinionul său este însă că ţine captiv un stat care e în Europa, între o Românie unde lucrurile încep deja de câţiva ani să funcţioneze şi o Ucraină care se reformează cu paşi repezi şi merge spre NATO şi UE.
Decizia de ieri, de a pleca din Parlament, trebuie să fie tratată ca un mic succes al celor ce luptă împotriva acestui criminal, dar şi a întregii Moldove. S-a demonstrat că acest individ nu este invincibil şi că are şi el frică.
Trebuie însă acum să conştientizăm că Plahotniuc dat la fund devine mult mai periculos decât fiind la vedere, în Parlament. Asta s-a demonstrat şi în 2014. Acum însă el poate fi mult mai periculos. Moldova a intrat pe un făgaş al schimbărilor, actuala configuraţie politică nu va mai exista după viitoarele alegeri, fie ele anticipate sau ordinare.
PLDM-ul este un partid mort, la fel ca şi PCRM-ul. Acum el va începe, de fapt deja a şi început, să-şi crească noii sateliţi, Usatîi şi Leancă. Va face tot posibilul să fie ales preşedinte în 2016, iar ulterior să-şi asigure controlul Parlamentului prin intermediul acestor două partide.
Acesta este cel mai mare pericol care ne paşte şi pe care trebuie să-l evităm. Dacă Plahotniuc nu va ajunge preşedinte la anul, va fi doar o problemă de timp până ce va trimis după gratii. Iar el asta ştie foarte bine.
Alex Cozer


