Plahotniuc e disperat și îngrozit

Din nou se vorbea despre „diabolicul strateg” Plahotniuc, despre cât de bine joacă el „șah” și cum va ajunge foarte rapid prim-ministru.

Dar lucrurile nu stau deloc așa. Plahotniuc e disperat. Disperat și îngrozit. Iar această disperare crește progresiv din septembrie, atunci când pentru prima dată lucrurile nu au mai mers așa cum și-a închipuit el. Atunci când deși a utilizat toată mașinăria propagandistică împotriva protestului popular, inventând concerte, teroriști, Donbas și câte și mai câte, Piața Marii Adunări Naționale și împrejurimile s-au umplut, scandând cu mult aplomb: „Plahotniuc, nu uita, pușcăria-i casa ta!”.

Acțiuni demne de un amator, nu strateg

Apoi gafele de proporții au urmat o logică firească. Arestarea lui Filat, care nu era altceva decât un paravan pentru el, consumând o mare parte din furia populară, a fost primul pas important spre dărâmarea imperiului său mafiot. Dispensându-se atât de lejer de un pion care nu mai conta în război și care nu era deloc periculos pentru el, Plahotniuc s-a expus total, îndreptând tot tirul împotriva sa.

Apoi demisia lui Streleț, un premier care poate era incomod atunci, dar pe care și-l putea face fidel, a fost probabil cea mai gravă greșeală a sa, pentru că a instaurat toată această instabilitate în care s-a pomenit, astăzi, de fapt, el și imperiul său mafiot, și mai puțin Republica Moldova.

Dar probabil Plahotniuc se gândea că totul chiar va fi o problemă de „10 zile, maximum două săptămâni”, așa cum vocifera purtătorul său de cuvânt Marian Lupu, atunci când înainta termene de învestire a unui nou Guvern. Plahotniuc chiar credea că odată eliminat fiind Filat, va fi doar o problemă de zile până ce-și va forma o majoritate de 51 de deputați care să-l înscăuneze premier.

Doar că lucrurile nu au stat deloc așa, iar calculul său a fost, din nou, greșit. Chiar dacă el controlează mai mult de 51 de deputați, ei sunt atât de diferiți încât e aproape imposibil să-i pui pe toți împreună, indiferent de cât filme și dosare ai avea pe ei. În fond, nu e prea mare diferență pentru un Ghimpu sau Leancă dacă ai publica niște filme cu ei sau dacă i-ai omorî politic, băgându-i în aceeași oală cu Voronin și punându-i în slujba totală a mafiei.

Opoziția Occidentului

Mulți s-au grăbit, în ultimele zile, să-l laude pe Timofti pentru „curajul” de care a dat dovadă, opunându-se oligarhului. Sigur, e ceva adevăr și aici, însă cel care ocupă funcția de președinte nu ar fi făcut niciodată asemenea pași, cu adevărat curajoși și demni de un șef de stat, dacă nu s-ar fi bucurat de susținerea masivă a Occidentului.

Iar mesajul de ieri al Ambasadei SUA, făcut public exact când Sturza se afla la Timofti la negocieri, la fel ca și declarațiile diplomaților europeni de vineri, spun foarte clar că Occidentul nu mai poate să continue greșelile din ultimii 6 ani și să accepte ca mafiotul să preia controlul total al Republicii Moldova.

Sunt sigur că și occidentalii au fost cu adevărat șocați când au văzut adevărata față a „democrației” și „proeuropenismului” moldovenesc, atât de bine developată în 2015, în special în cea de-a doua jumătate a anului, când Plahotniuc a început singur să-și dezvăluie chipul hâd.

Insistența demonică de care a dat dovadă în ultimele săptămâni, felul în care și i-a developat pe Leancă și Ghimpu, ușurința cu care și-a mai tras 14 deputați (oficial, pentru că neoficial toți comuniștii sunt ai săi) sunt acțiuni care nu pot fi acceptate în Occident. Oricât de tare te-ai teme de Moscova, nu poți să susții în continuare o monstruozitate pe care și tu ai creat-o.

Plus că sondajele, dar și starea de lucruri, arată că alternativele există. Important e ca ele să fie cât mai viabile și să intre în joc pe un teren cât mai favorabil.

Iar lucrurile încep să se așeze.

Alex Cozer