Oazu Nantoi implicat direct în scandalul legat de compania Aroma

Aroma-Plus a fost o întreprindere moldo-cipriotă creată printr-o hotărâre a Guvernului Sangheli. Hotărârea a fost semnată fără ca reprezentanții Executivului să justifice de ce statul ar trebui să facă afaceri cu un offshore din Cipru. Statul s-a ales cu o cotă-parte de 32% din acțiuni în Aroma-Plus, iar firma cipriotă cu restul 68%. Într-un raport al Curții de Conturi din 1998, auditorii au constat că statul a obținut doar o treime din capitalul social al Aroma-Plus deoarece clădirea secției de îmbuteliere a fost subevaluată.

Oazu Nantoi a fost numit președintele consiliului de administrare al Aroma-Plus, funcție pe care a deținut-o până în 1998. El a fost și cel care s-a ocupat de înregistrarea și de obținerea licențelor de care avea nevoie Aroma-Plus pentru a-și începe activitatea. Iar subevaluarea secției de îmbuteliere a fabricii Aroma nu a fost singura decizie în defavoarea statului luată în perioada în care Oazu Nantoi a administrat compania moldo-cipriotă Aroma-Plus (Euro-Alco, din 1997 – n.r. ), după cum notează auditorii Curții de Conturi în raportul din 1998. 

De exemplu, în 1996, şeful Direcţiei Generale Viticultură şi Vinificaţie a Ministerului Agriculturii, Gheorghe Cozub, a semnat în numele statului o hotărâre privind introducerea unor modificări în structura investițiilor pe care firma cipriotă G.M.V. Co Ltd era obligată să le facă în calitate de co-fondator. În baza deciziei, offshore-ul a transmis în proprietatea Aroma-Plus doar o parte infimă din utilajele promise. S-a angajat să compenseze diferența cu investiții bănești. În schimb, utilajele necesare pentru ca Aroma-Plus să-și poată desfășura activitatea au rămas în proprietatea offshore-ului cipriot. Ulterior, aceștia le-au dat cu chirie tot Aroma-Plus, compania în care co-fondator era statul. Altfel spus, firma cipriotă a încasat de la stat o parte din banii pentru chiria utilajului.

În 1997-1998, întreprinderea de stat Aroma a vrut să-și recupereze secţia de îmbuteliere a coniacurilor. Atunci, de comun acord cu reprezentanții statului, s-a luat decizia de a vinde partenerului cipriot baza de producţie de pe str. Petricani, cu o suprafaţă totală a clădirilor de 6 mii de metri pătrați, cu staţie de transformatoare şi cu linie secundară de cale ferată. Prețul: doar 1 milion de lei. La schimb, offshore-ul cipriot trebuia să returneze fabricii Aroma secţia de îmbuteliere a coniacurilor, de pe str. Bucuriei.

Pentru că acest lucru nu a fost menționat expres în contractul de vânzare-cumpărare, Aroma a rămas şi fără secţia de îmbuteliere, şi fără baza de producţie de pe str. Petricani, vândută la un preț mult sub valoarea reală, potrivit Curții de Conturi, citat în investigația RISE.

Oazu Nantoi a recunoscut că a fost administrator al companiei respective.