O misiune nobilă - scoaterea ţării din captivitate oligarhică

La fel ca şi alţi colegi de-ai mei din primul parlament, camarazi pe baricadele anilor 80-90, care m-au sunat în timpul şi după Bună Seara, am remarcat mai multe lucruri interesante pe parcursul emisiunii încheiate cu o replica de aur a studentului nostru, activistul Dinu Plângău, aflat între tinerii ce au asistat în tribunele „ringului", despre o presă capturată de oligarhi şi ruşinea ce ar trebui s-o trăiască toţi cei ce reprezintă actuala guvernare oligarhică, care şi-a batjocorit propriul popor.

În completarea acelei replici adresată şi moderatorului exaltat de performanţele actualei guvernări la capitolul libertăţii de exprimare aş adăuga doar că cei care de peste 5 ani vorbesc despre capturarea instituţiilor, despre atacurile raider, despre spălările de zeci de miliarde de dolari, despre jafurile de sute de milioane de lei de la bugetul de stat, iar apoi şi a miliardului, au ajuns sa fie invitaţi la Televiziunea publica, întreţinută pe banii noştri, ai cetăţenilor doar după ce au ieşit în stradă sute de mii de concetăţeni protestatari şi doar după ce a fost pichetat şi televiziunea.

Din cîte cunosc, până atunci Andrei Nastase nu a călcat pragul televiziunii nici măcar la o emisiune cu tematica specialităţii sale de apărător al Drepturilor Omului.

După o emisiune de vreo luna in urma în care Pavlicenco îi imputa în mod aberant, mincinos lipsa lui Filat din lista persoanelor non-grata trecute în Proclamaţia Marii Adunări Naţionale, vineri seara l-am văzut în platoul Moldova 1, încolţit de reprezentanţii alianţei şi în principal de umbra lui Ghimpu, Valeriu Munteanu, cei mai tari si harnici avocaţi ai lui Plahotniuc din ultima perioadă.

Sunt sigur, toată lumea a observat faptul că prin afirmaţiile şi replicile tăioase în materie de instituţii capturate, procuror european, clasa politica şi guvernare compromise, furturi de miliarde de la cetăţeni, inclusiv prin tarife la energie si gaz trucate, Andrei îşi dezarma cu uşurinţă interlocutorii. Unii dintre ei au început la un moment dat să folosească termenii pe care Andrei îi utilizează încă din 2010, iar la auzul furtului de milioane prin tarifele la energie electrică să şi roşească. O fi avut vreo musca pe căciulă.

L-am văzut însă modest, atunci când în lipsă de argumente „munteanul" de la floreni, la fel ca si ciobanul - lider a lovit sub centură, amintindu-si ca Andrei Nastase are familie, are copii şi aceştia au fost duşi de tatăl lor în afară R. Moldova, iar aici el ar avea o misiune ascunsă.

Andrei Nastase a trebuit sa vorbească în apărarea sa şi s-a văzut ca nu-i este în fire. Argumentele despre lipsa de siguranţă, despre persecuţii, interceptări telefonice şi ameninţările cu moartea nu l-au convins pe Munteanu, pentru că si el, şi frate-sau, numit recent vicedirector la SIS sunt destul de comozi în împărăţia oligarhică a lui Plahotniuc, si nu se va afla intr-o ipostază ca a lui Andrei Nastase niciodată.

Eram gata sa sparg televizorul. Urmăresc activitatea lui Andrei din primele zile în care a ieşit în spaţiul public pentru a demasca cu probe urmăriri penale si condamnări la comandă, judecători şi procurori corupţi, şefi de instituţii de drept aserviţi politic, etc. Cu informaţii despre persecuţiile acestuia ca avocat si cetăţean e plin internetul, iar cei ce îl cunosc şi ca fost procuror, administrator, lector sau corector la ziar nu i-au pus niciodată la îndoială integritatea şi profesionalismul.

Din februarie suntem, împreuna cu alte 13 persoane, fondatori ai Platformei Civice Demnitate şi Adevăr.

Îi cunoaştem atitudinea faţă de ţară, faţă de oameni, faţă de familie, faţă de casa sa. 

Am aflat circumstanţele în care au fost nevoiţi să plece din ţară şi din casa în care au apucat sa trăiască doar o jumătate de an.
Îi cunoaştem suferinţele trăite ca şi sutele de mii de moldoveni ale căror familii au ajuns divizate pe meleaguri străine.

De fiecare data când a plecat să-şi vadă soţia si copiii am ştiut pentru că ne comunica la toţi. Şi chiar dacă nu ne-ar fi spus despre rarele sale plecări, totuna înţelegeam. Pentru ca venea plin de viaţă, dornic de luptă şi de reuşita de a-şi salva ţara, de a-şi aduce familia înapoi acasă, într-o ţară libera şi prosperă, cu o justiţie dreaptă, cu politicieni dar şi oameni corecţi.

La întoarcerea din deplasarea sa de doua zile de acum doua săptămâni, Andrei ne spunea cum fetiţa lui de un an îl privea ca pe un străin, iar cei doi băieţi exemplari ai săi, trăiesc ca şi el fără tată alături, deşi tatăl lor trăieşte.

Nu-i aşa că ar fi putut rămâne acolo, sa-si găsească un rost cu familia, cu prietenii, ca şi sutele de mii de moldoveni gospodari cu case mari lăsate aici? Dar s-a întors, pentru că-i pasă, pentru ca ţine la meseria sa de avocat al Drepturilor Omului, pentru ca tine la aceasta ţară batjocorită de tot felul de alianţe, oligarhi, procurori şi judecători corupţi, deputaţi şi miniştri laşi şi comozi de teapa lui Valerica Munteanu din Floreni. Pentru ca vrea sa scoată, împreuna cu noi toţi, cu poporul sau, tara din captivitatea mafiei şi sa o punem pe făgaşul european şi al bunăstării.

Iată misiunea lui şi a noastră diferita de a actualei clase politice compromise.

Vasile Zgardan