Negru: Alianța dintre DA, PSRM și PN nu aduce nimic bun pentru Moldova

«Să lupți împotriva oligarhiei cu ajutorul unor oligarhi sau fesebiști este culmea prostiei, dacă nu a cinismului. Se știe, din „pactul cu diavolul” câștigă întotdeauna diavolul. Să nu ne ascundem după deget, platforma DA aduna la mitingurile sale tot mai puțină lume (sâmbăta trecută la apelul DA au venit doar câteva mii de oameni, mai puțini decât a strâns PSRM și „PN”, fiecare în parte) și alianța cu Dodon și Usatîi ar fi pentru Andrei Năstase și colegii săi o ieșire din situație, evitarea unui eșec de imagine. După reacția la discursurile vorbitorilor de duminică, s-a văzut că Dodon și Usatîi aveau mult mai mulți simpatizanți printre protestatari, decât Andrei Năstase», scrie Nicolae Negru.

”Dincolo de preferințele lor geopolitice, aceste formațiuni sunt și ele „produse” de natură oligarhică. Aceasta în cel mai bun caz. Ele ar putea fi și „lucrături” ale serviciului secret al Rusiei, FSB. Știe cumva cineva de unde vin banii, în sume uriașe, cheltuiți „generos” de Dodon și Usatîi? Se cunoaște cine finanțează partidele de la guvernare, dar cine poate spune același lucru despre PSRM și „Partidul Nostru”? Simplul fapt că se află în opoziție îi face cumva pe liderii acestora mai „curați”? Sunt ei politicienii care ne lipsesc, „noua clasă politică”?”, mnotează editorialistul.

”Se poate astfel deduce că cetățenii proeuropeni au fost mai sensibili la reacția Washingtonului, Bucureștiului și Bruxellesului la instalarea Guvernului Pavel Filip, decât liderii DA și unii comentatori, care, probabil, se consideră mai informați decât CIA sau SIE. De ce ar crede ei că, dispuși să acorde ajutor umanitar și asistență financiară generoasă pentru Republica Moldova, americanii și europenii nu ar avea nevoie de anumite garanții că banii lor nu vor nimeri în buzunarele altor oligarhi sau agenți ai FSB? Alianța monstruoasă dintre DA, PSRM și PN nu aduce nimic bun pentru Republica Moldova. Înlocuirea lui Plahotniuc cu reprezentanții unor oligarhi ruși sau ai FSB nu este o mișcare înainte, ci spre Rusia sau, în cel mai bun caz, spre nicăieri”, conchide editorialistul.