Lupta antimafie declanşată de Mocanu începe să se transforme într-o simplă „ciomăgeală" politică

La conferinţa de presă de miercurea trecută, ţinută de Sergiu Mocanu, liderul Acţiunii Populare, cel care şi-a pus scopul să lupte împotriva mafiei din RM, nu s-au mai făcut dezvăluiri, nu s-au mai prezentat alte cazuri concrete sau date noi, în schimb jurnaliştii au avut posibilitatea să audă o serie de speculaţii de ordin politic, comentarii şi interpretări, acuzaţii, deşănţate uneori, la adresa liderilor AIE. Intenţia vizibilă a fost să se lovească într-un mod cât mai dureros în guvernarea actuală, fără niciun discernământ, supunând-o unui „linşaj" public pentru simplul motiv că aceasta nu acţionează aşa cum i se pare lui Mocanu că ar trebui să acţioneze, scrie Nicolae Negru în Jurnal de Chişinău.

În fierbinţeala retoricii, Mocanu a ajuns să afirme că, într-un singur an, AIE a produs mai multă disperare decât regimul comunist în opt ani. Dacă ne amintim că pe timpul regimului comunist, Mocanu a stat la închisoare, iar fiii săi s-au refugiat, timp de un an, în sediul Ambasadei Române, l-am putea suspecta de demagogie curată. L-am crede dacă s-ar întoarce benevol în celulă. Combinând lupta antimafie cu campania electorală împotriva AIE şi, implicit, în favoarea sa, liderul Acţiunii Populare se apucă să vorbească în numele altora, fără să-i întrebe dacă îi poate reprezenta. Se vede că dl Mocanu a pierdut simţul măsurii, că e dispus să lupte împotriva mafiei şi a corupţiei chiar cu riscul distrugerii AIE şi readucerii la putere a comuniştilor care au „moşit" regimul mafiot.

Fiindcă dl Mocanu vede doar „complicitate" sau „impotenţă" în poziţia lui Ghimpu, Filat, Lupu şi Urechean, l-am putea şi noi suspecta pe el că nu face în mod intenţionat deosebire între AIE şi PCRM, că „scrânteala" lui aparentă este doar o stratagemă în folosul comuniştilor. Cu totul penibil a răsunat lecţia de morală pe care i-a ţinut-o lui Mihai Ghimpu un alt participant la conferinţa de presă, Răzvan Paveliu, cel care a participat nemijlocit la eliminarea ilegală a TVR 1 din spaţiul informaţional al RM. Faptul că s-a pocăit, în sfârşit, nu se ştie cât de sincer, nu-i dă dreptul dlui Paveliu să-i judece ca un procuror moral pe liderii AIE pentru promisiunile electorale neîndeplinite. Căci, se ştie, zece deştepţi nu pot să scoată piatra aruncată în râu de un nebun.

Liderii AIE nu reacţionează în mod adecvat, am scris şi noi despre aceasta, dar nu mergem până într-acolo încât să credem că punctul nostru de vedere e singurul valabil în acest caz, că e adevărul în ultima instanţă, că nu există circumstanţe pe care nu le luăm în calcul. Cu mafia trebuie să luptăm, dar numai cu forţa probelor, nu a interpretărilor, nu a supoziţiilor şi a deducţiilor bazate pe informaţii incomplete. Chiar faptul că Marian Lupu s-a declarat prieten cu controversatul Vladimir Plahotniuc, pe care avem temeiul să-l suspectăm de acţiuni mafiote sub protecţia lui Voronin, de monopolizare a audiovizualului cu acoperire naţională şi a publicităţii mass-media, om de afaceri pe care Lupu însuşi l-a învinuit acum un an că ar fi autorul unor scheme monopoliste, frauduloase în industria cărnii şi a produselor de carne, nu justifică afirmaţiile fără drept de apel că liderul PD ar fi „omul lui Plahotniuc", decât numai dacă deţinem probe concrete în acest sens.

S-ar putea ca dl Lupu să se fi înşelat, să fi comis, cu această declaraţie compromiţătoare pentru un politician, o simplă eroare tactică, s-ar putea să fie la mijloc şi altceva, interpretările noastre însă nu pot să treacă de linia unde începe prezumţia nevinovăţiei. Mai este de investigat în această direcţie, ca să fim siguri de acuzaţiile pe care le formulăm. (De altfel, complimentele pe care Plahotniuc le-a împărţit cu generozitate, în ultima vreme, la adresa liderilor politici denotă că simpatia sa faţă de dl Lupu s-a mai diminuat, în schimb simpatia pentru liderii comunişti pare să nu cunoască limite.)

Şi, cu atât mai mult, nu putem merge până într-acolo încât să nu ne pese dacă Alianţa se menţine la putere sau revin