Ion Sturza despre cum Moldovagaz a ajuns cu suportul lui Dodon în gestiunea lui Plahotniuc

Funcţia dată este extrem de râvnită la Chişinău. Mereu a fost „nomenclatura” conducerii „de vârf”. Conform contractului cu Gazprom, guvernul are exclusivitatea de a propune candidatura, dar care trebuie să fie aprobată de comun acord.”, scrie ex-premierul Ion Srurza pe pagina sa de Facebook.

Sturza amintește că Modovagaz este de departe cel mai mare agent economic din ţară cu o cifră de afaceri care depăşeşte 5 miliarde de lei! Are un buget de sute de milioane de lei pentru dezvoltare şi întreţinere iar persoanele ce gestionează acești bani operează și cu „otkatur” notorii de 30- 40%!

Potrivit lui Sturza, conform algoritmului din 2009, funcţia îi revenea lui Vlad Filat. După anihilarea acestuia, lupta pentru controlul Modovagaz s-a redeschis. În stil moldovenesc, cu şantaj, arestări, PR negru. Lucru care i-a uimit chiar şi pe ruşi, campioni la acest subiect.

Atunci poziţia ruşilor a fost intransigentă: nu cedăm şantajului. Poziţie expusă discret, dar ferm guvernanţilor moldoveni de către Valeri Golubev, vicepreședinte Gazprom.

”Trebuia să se întâmple ceva extraordinar, un deal, o negociere la cel mai înalt nivel ca omul domnului Vlad Plahotniuc să preia cu „unanimitate” postul. Cred că şi „partenerii stabilizării”, cât umblau cu „biscuiţii” prin Chişinău, au fost lăsaţi în offside de aparențe, lupta lui Dodon cu Plahotniuc. Cert este că azi dealerul principal şi exclusiv al relaţiilor cu Rusia este Igor Nicolaevici Dodon, de la pătlăgele la energetică.”, afirmă Sturza.

Ex-premierul subscrie afirmațiilor anterioare că fără implicarea domniei sale această numire nu ar fi fost posibilă.

”Este o parte a unei relaţii „amoroase” a acestuia, alta decât cea promisă în campania electorala sau o poliță de plătit, mai veche, nu ştiu... Cert este că domnul Plahotniuc a primit ce şi-a dorit cel mai mult – perla coroanei! La grămadă cu alte mărunţişuri pe care le stăpâneşte (indirect, bineînţeles) Moldtelecom, Matalferos, companiile din energetică etc.”

Sturza spune că Vasile Botnari este bine cunoscut în cercurile „înguste” de la Chişinău pentru capacitatea de a „strânge daruri de la natură”. Numai că la Moldovagaz sunt şi multe fructe otrăvite, exemplul datoriilor curente şi istorice.

Totodată el atrage atenția că prim-ministru Filip vorbește deja despre datorii ale R. Moldova (fără Transnistria) de 750 milioane de dolari la Gazprom (mai ieri 470 milioane), care ar putea fi restructurate pe 15 ani. Este vorba despre un miliard de lei pe an. Cine va plăti acești bani, se întreabă ex-premierul? Consumatorii, bugetul? Gazprom o va transforma în aport la capitalul social al Moldovagaz cu creșterea pachetului de acțiuni? Sturza spune că această datorie poate fi acceptată doar parţial, 150 de milioane sunt datoriile Termoelectrica iar 65 milioane provin din devierile la tarife. În rest este vorba despre jaf şi incompetenţă managerială…

Totodată Ion Sturza se întreabă dacă se mai face gazoductul Ungheni- Chisinau împotriva căruia Moldovagaz s-a opus mereu.

În finalul postării el își face și o Mea Culpa. ”În1998 guvernul din care făceam parte şi eu, la insistenta FMI şi a Băncii Mondiale, a decis deetatizarea Moldovagaz şi transmiterea către Gazprom a 50% din Moldovagaz, în contrapartidă cu datoriile istorice. Ideea a fost că Moldovagaz nu numai să scape de datorii,dar şi să devină o companie independentă, care ar gestiona relaţiile contractuale cu Gazprom, fără implicarea statului. În plus, Gazprom şi-ar asuma responsabilitatea pentru gestiune, în calitate de acţionar. Timpul a arătat că această decizie a fost o greşeală pe care mi-o asum si eu! Ruşii nu au adus niciun dram de competenţă managerială, guvernele consecutive şi-au asumat în continuare responsabilitatea pentru datorii, iar băieţii „deştepţi” de la Chişinău şi Moscova au continuat jaful.”, conchide ex-premierul.