Ieri Republica Moldova a evitat un puci

Pe la o oră a după-amiezii am deschis televizorul şi în a treia secundă a reportajului în direct am încremenit: gata, mi-am zis, în RM s-a întâmplat o lovitură de stat, un puci ca pe vremea lui Gorbaciov, un GKCP moldovenesc.

Televizorul mi-arăta cum la masa de dialog stăteau, şezând pe de o parte, cunoscutele chipuri ale membrilor Grupului, iar de cealaltă parte – o duzină de consilieri prezidenţiali. L-am căutat cu înfrigurare printre ei pe dl Preşedinte.

Am intrat într-o sinistră bănuială găsind poziţia lui de la centrul mesei ocupată de dl Păduraru, mai marele peste Cabinetul prezidenţial. Felul cum vorbea şi cum dirija discuţia cu aplombul unui şef de stat în plină glorie m-a făcut deja să cred că dl Timofti nu mai este preşedinte. M-am căznit că nu am deschis la timp televizorul ca să prind momentul când dl Păduraru făcuse, eram sigur, anunţul că dl preşedinte este bolnav, internat pe undeva prin pădurea de la Condriţa şi se află în imposibilitatea de a mai conduce ţara.

În atare situaţie funcţiile lui au fost preluate curajos de şeful lui de Cabinet, asistat de restul Consilierilor. M-a străfulgerat imediat gândul justiţiar că nu e constituţională, chiar absurdă, treaba asta, dar am revenit la zi, gândindu-mă că la fel de absurdă şi imposibilă părea sustragerea din Bănci a Miliardului, cu efectivul concurs al BNM şi, iată, treaba s-a făcut, este o realitate certă.

Noroc că am schimbat canalul. M-am bucurat că nu se difuza baletul „Lacul lebedelor” de Ceaikovski. Acolo tocmai se citea comunicatul despre starea de indignare a dlui Preşedinte că Drăguţanu se mai află încă în funcţie.

Am răsuflat uşurat: mărire Domnului, mi-am zis, dl Preşedinte este bine sănătos şi în funcţie. Asta înseamnă că în RM stabilitatea de cimitir rămâne netulburată, iar hoţii de oligarhi – în bună siguranţă. Nu de alta, dar vorba unuia dintre ei de ultimă oră: „orice destabilizare politică acum ar putea fi catastrofală pentru Republica Moldova”.

Valeriu Saharneanu