Cinci motive pentru care regiunea transnistreană nu va deveni stat

Sursa:24h.md
O armată de politologi şi politicieni ruşi încearcă prin diferite căi să legitimeze regimul din Transnistria, după modelul Kosovo. Din punct de vedere al dreptului internaţional, regiunea este o zonă a Republicii Moldova, aflată sub ocupaţia Rusiei. Kremlinul şi-a asumat angajamente internaţionale referitoare la retragerea trupelor ruseşti din regiune, pe care nu le-a respectat.

Rusia încearcă să îi prezinte pe cei circa 4.000 de militari ai Armatei a 14-a drept „trupe de menţinere a păcii", în timp ce supun autorităţile de la Chişinău unor presiuni variate pentru a transforma Republica Moldova într-o confederaţie în care Chişinăul şi Tiraspolul să aibă drepturi egale. Chişinăul a acceptat să acorde o largă autonomie Transnistriei, însă refuză planurile Kremlinului.

Geopoliticianul basarabean Octavian Sergentu a publicat o carte, intitulată „De la Kosovo spre Est", în care explică cele cinci motive pentru care regiunea transnistreană nu va deveni niciodată stat.

Un regim nelegitim

Unul dintre motivele pentru care comunitatea interna¬ţională refuză să recunoască în fostul ofiţer KGB Igor Smirnov, preşedintele autoproclamat al Transnistriei un interlocutor este lipsa de legitimitate a regimului său. „În Transnistria nu au avut loc niciodată alegeri libere. Nimeni nu poate să spună care este, în realitate, voinţa locuitorilor din acest teritoriu", spune Octavian Sergentu. Igor Smirnov a dat, în realitate, o lovitură de stat în anul 1990, când a proclamat independenţa Transnistriei. Reprezentanţii Chişinăului spun că regimul lui Smirnov nu este susţinut de populaţie, ci doar de clanuri mafiote şi de armata rusă.

Discriminare etnică

În Transnistria, cel mai numeros grup etnic este reprezentat de români, care formează 39,9 la sută din populaţie. Ei sunt urmaţi de ucraineni, care reprezintă 28,3 la sută din populaţie, şi de ruşi, care reprezintă 25,5 la sută din totalul locuitorilor. În regiune trăiesc circa 400.000 de persoane. Cu ajutorul mafiei şi al armatei ruse, minoritatea rusească domină politic teritoriul secesionist. În schimb, românii sunt supuşi unor discriminări de neacceptat.
Printre acestea se numără arestări abuzive, dar şi închiderea şcolilor cu predare în limba română, cu grafie latină, de pe teritoriul controlat de Igor Smirnov.

Lipsa unei tradiţii statale

Transnistria nu a avut niciodată o tradiţie statală în adevăratul sens al cuvântului. Teritoriul a fost controlat în Antichitate de daci (prin tribul tyrageţilor), apoi de popoare migratoare de tipul cumanilor şi de cnezate slave. A urmat stăpânirea mongolo-tătară, apoi teritoriul a fost controlat de Principatul Moldovei. A urmat o perioadă în care Transnistria a fost controlată de Uniunea Polono-Lituaniană, apoi de cazacii ucrainieni răsculaţi. În cele din urmă, teritoriul a fost ocupat de Rusia. După primul război mondial, bolşevicii au creat în zonă o republică autonomă „moldovenească" în cadrul Ucrainei, apoi teritoriul a fost alipit Basarabiei până în anul 1990, când el a fost ocupat de trupele paramilitare ale lui Igor Smirnov.

Nu există instituţii reale de stat

În prezent, nici una dintre instituţiile din Transnistria nu sunt recunoscute. Teritoriul este controlat de clanuri, iar cetăţenii nu sunt protejaţi deloc. Nici nu poate fi vorba de un stat de drept. Transnistria este, de fapt, un fief de tip medieval, în care un şef militar, Igor Smirnov, îşi impune voinţa discreţionar. Şefii de la Tiraspol circulă la nivel internaţional cu paşapoarte ruseşti. Toţi şi-au păstrat cetăţenia rusă şi pensiile oferite de Federaţia Rusă.

Nu există o identitate proprie a populaţiei şi regiunii

Spre deosebire de Kosovo, Transnistria nu are o identitate proprie. Nu există un popor transnistrian, ci doar o populaţie dominată prin forţă militară. Locuitorii din Transnistria nu se deosebesc nici prin cultură, nici prin limbă, nici prin religie, nici prin tradiţie de cei din Ucraina ori Basarabia. Drept urmare, chi