Capcana lui Candu (Plahotniuc) și soluția rezonabilă

De altfel, din solicitările protestatarilor de la ultimul miting, Candu s-a declarat deschis s-o satisfacă doar pe cea privind modificarea procedurii de alegere a președintelui, dar și aici anapoda.

Atunci când a venit vorba de schimbarea șefilor de la instituțiile controlate de nașul său Plahotniuc, Candu a invocat vechile argumente: „concursuri publice”, „noua lege a Procuraturii” și alte scuze cu care s-a tot prezentat în fața cerințelor protestatarilor în ultimul an de zile.

De anticipate, desigur, nici nu poate fi vorba, întrucât „țara e în criză” și doar niște „iresponsabili” pot să ceară alegeri acum.

Așa cum era și de așteptat, Candu din nou nu a venit cu nimic palpabil în fața protestatarilor, încercând încă o dată să tragă de timp.

Nici măcar promisiunea privind organizarea unui referendum nu aduce absolut nimic. Ba din contra, e o mare capcană.

Pentru că dacă această lege va fi aprobată în Parlament chiar și în luna februarie, oricum va fi nevoie de 45 de zile de campanie, modificări ale legislației și alte chichițe juridice care vor face ca decizia luată în cadrul referendumului să fie valabilă doar peste 4 ani.

Cum mandatul actualului șef al statului expiră la sfârșitul lunii martie, la felul în care arată astăzi Parlamentul, sunt toate șansele ca Plahotniuc să fie votat președinte chiar a doua zi după ce Timofti își încheie nefericita experiență de președinte.

Ce se urmărește

Iar planul este unul simplu. Arunci o momeală la cetățeni, mai calmezi spiritele, oprești din elanul protestatar, iar în toată această perioadă de pregătire a referendumului Plahotniuc își consolidează pozițiile în MAI, eliminând orice angajat care nu i-ar fi fidel și transformând poliția într-o bâtă de temut.

De asemenea, în aceste două luni își poate consolida și mai mult forțele paramilitare, formate din aproximativ o mie de persoane care sunt gata oricând să înăbușe din fașă orice încercare de revoltă.

Nu în ultimul rând, dosarele deschise protestatarilor se vor transforma în persecuții, amenințări, intimidări, șantaj, rețineri sau chiar arestări, curmând și mai mult elanul celor curajoși, din linia întâi.

În aceste condiții, cu o poliție controlabilă, cu strucuri paramilitare consolidate și liderii protestatarilor hăituiți, va fi un simplu exercițiu pentru Plahotniuc să se înscăuneze în martie în funcția de președinte. Nici măcar nu se va repeta scenariul așa-zisei „învestiri a Guvernului”, pentru că s-ar putea ca atunci nici să nu mai aibă cine protesta.

Soluția rezonabilă

În aceste condiții, protestatarii nu au dreptul să accepte acest troc venit din partea celor care controlează Moldova. Ar fi o greșeală monumentală, care ar pune capac pe mișcarea protestatară și ar arunca definitiv statul în mâinile lui Plahotniuc.

Totuși, o confruntare trebuie evitată. Iar protestatarii ar putea să se așeze la discuții cu marionetele lui Plahotniuc aflate la cârma statului, dar doar în prezența partenerilor de dezvoltare.

Într-un grup de lucru cu participarea protestatarilor, a celor care controlează statul și a partenerilor externi poate fi elaborat un document în care toate părțile să se angajeze că îl vor respecta până la ultima virgulă.

Totul poate porni chiar de la modificarea Constituției. Care poate fi făcută în Parlament până la sfârșitul lunii februarie, la capitolul alegerea președintelui.

De asemenea, până cel târziu la mijlocul lunii aprilie se pot schimba șefii tuturor instituțiilor corupte, începând cu Procuratura și CNA, continuând cu BNM, CNA, CCA, CEC sau Curtea de Conturi. Desigur, noua conducere să fie aleasă doar cu participarea protestatarilor și a partenerilor de dezvoltare.

Iar al treilea punct ar urma să prevadă desfășurarea alegerilor parlamentare anticipate, concomitent cu cele prezidențiale, cel târziu în luna septembrie.

Sunt niște condiții simple, la care s-ar purcede în orice țară cât de cât normală, aflată într-o situație asemănătoare cu cea a Republicii Moldova. Dacă în acest stat ar mai fi rămas măcar ceva democrație, cu siguranță puterea s-ar fi așezat demult la masă și s-ar fi implementat aceste lucruri.

Însă noi ne aflăm în Moldova lui Plahotniuc. Iar acest individ știe foarte bine că o astfel de desfășurare a lucrurilor ar însemna sfârșitul pentru el.

Mai sunt însă și partenerii externi, care trebuie să înțeleagă că dacă nu se implică plenar într-un proces de negocieri și nu se vor impune, atunci lucrurile riscă să degenereze și să se transforme într-un haos total.

Alex Cozer