Beneficiile dialogului

Într-o ţară în care patima înlocuieşte pragmatismul, iar intoleranţa e privită deseori ca o virtute, în timp ce o poziţie constructivă este blamată, este greu să faci apel la raţiune.

Mulţi politicieni şi-au consumat eforturile în discuţii sterile despre direcţia în care o luăm: spre Est sau spre Vest. Totul se discută politic, în cifre , nu există oameni, există doar interese.
Nu ne-am învăţat să jucăm inteligent, cu demnitate, mai ales în relaţiile cu principalii parteneri comerciali şi economici. Să construim o relaţie cu forţe care, în fine, ar face lobby pentru Republica Moldova.

Citeam mesajul preşedintelui Partidului Democrat, Marian Lupu, adresată preşedintelui partidului Rusia Unită, Boris Grîzlov, prin care îi mulţămea pentru susţinerea acordată în soluţionarea problemei exporturilor de vinuri moldoveneşti în Federaţia Rusă. Nu este un simplu mesaj de bon ton între doi parteneri. Este un efort îndreptat spre înţelegere, colaborare reciprocă, în interesul ambelor ţări. Ceea ce există nu este decât o punte, dar ceea ce ar trebui să avem, eufemistic vorbind, şi cu Rusia, şi cu SUA, şi cu alte ţări, este un pod trainic, fără riscuri.

Poate fi rezolvată altfel o problemă care priveşte nu numai Republica Moldova, în general, dar şi zeci de companii în care muncesc sute de oameni ?

Dar problema vinurilor nu este unica pe care o avem de o rezolvat. În Rusia, potrivit unor date, lucrează 200 mii de cetăţeni ai Republici Moldova sau fiecare al treilea din numărul total al migranţilor, iar, potrivit unor altor date, circa 300 de mii. Ucrainenii nu mai sunt obligaţi să se înregistreze la autorităţile de imigrare, nu însă şi cetăţenii Republicii Moldova. Ei sunt obligaţi în fiecare an să-şi prelungească permisul de muncă, care costă bani, dar şi timp, pentru că procedura durează, în cel mai bun caz, trei luni.

Poate fi rezolvată şi această problemă fără o relaţie sinceră, constructivă şi pragmatică ?

O relaţie bună cu un stat înseamnă şi mai multe investiţii. Cine vine în într-o ţară prinsă în tensiunile cu vecinii sau ţările din regiune?

Dar se întâmplă ceva ciudat: statele cele mai mari ale lumii cheltuiesc milioane şi depun efort enorm pentru a pătrunde pe enorma piaţă rusă, noi, însă, o neglijăm. Este adevărat că au existat şi există animozităţi în relaţia cu Moscova. Lucrurile au fost excesiv politizate, şi de o parte, şi de cealaltă. Poate să spună însă cineva că am fost destul de abili pentru a ne apăra interesele? Probabil că nu. Mai persistă părerea, dacă te uiţi la Bruxelles faci bine, dacă pleci la Moscova trădezi interesele ţării. Şi mulţi dintre acei care afirmă aceasta când merg la Moscova spun una, la Bruxelles - altceva, iar la Washington spun cu totul alta.

De ani şi ani de zile, s-a dus o politică incoerentă cu cel mai mare partener economic al Moldovei. Şi nu numai, în ultimii ani au fost momente când am fost sfădiţi şi cu Bucureştiul, şi cu Kievul. Şi a trebuit să fim obligaţi să suportăm consecinţele.