AIE a murit "de moarte bună". Trăiască A! Analiză Info-Prim Neo, episodul

La un an de la alegerile parlamentare anticipate din iulie 2009 şi de la constituirea Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) la 8 august 2009 s-a bătut multă monedă politică şi politologică în legătură cu rezultatele înregistrate de actuala guvernare. În linii mari, au avut dreptate şi cei care au lăudat-o, şi cei care au criticat-o, pentru că este firesc să existe şi plusuri, şi minusuri într-un an dintr-un act de guvernare. A contat mai mult cine şi cum a vrut să vadă paharul: pe jumătate plin sau pe jumătate gol.

În linii mari, paharul plin înseamnă evitarea colapsului economic şi social în condiţiile când ţări cu potenţial economic şi politic incomparabil mai mare s-au confruntat cu grave probleme economice şi sociale, în special din cauza crizei mondiale. Unii experţi străini vorbesc despre stabilizarea economiei Moldovei şi aceasta nu este ceva de neglijat în cazul unor aprecieri.

Paharul gol înseamnă nedeblocarea situaţiei politice timp de un an, fără prea multe şanse suplimentare de deblocare chiar dacă referendumul privind alegerea şefului statului va avea loc şi se va solda cu rezultatul scontat de Alianţa de guvernământ. Aceasta însemnă pericol de permanentizare a instabilităţii politice cu grave consecinţe pe segment social-economic. Dar, spuneam, nimic nou sub soare în acest sens, pentru că o forţă politică de aia şi vine la guvernare ca să soluţioneze anumite probleme, iar pe altele să nu le poată. Vine altă forţă care poate sau aceeaşi forţă care convinge oamenii că mai poate şi aceasta este esenţa democraţiei.

Mai nou şi mai important este faptul că acest an care s-a scurs a demonstrat necesitatea şi posibilitatea guvernării Republicii Moldova în condiţii de coaliţie politică, după o perioadă îndelungată de guvernare de către un singur partid-stat. Respectiv, anul care s-a scurs a lăsat şi Moldovei şansa să creadă că se poate autoguverna în regim democratic, de compromis, de pluralism şi de respectare a intereselor mai multor grupuri de populaţie, reprezentate de formaţiunile intrate în Parlament. De fapt, este un indiciu de uşoară europenizare a ţării, pentru că toate ţările europene democratice se guvernează în format coaliţional.

Această primă concluzie poate fi extrapolată peste întreg mandatul de guvernare al AIE care putem spune că, de facto, s-a consumat, chiar dacă, de jure, ar mai putea dura cam până la sfârşitul lui 2010. Aceasta pentru că Parlamentul controlat de AIE va reveni din vacanţa de vară pentru un timp foarte scurt ca mai apoi să intre în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale şi legislative anticipate, când nu va mai putea şi nici nu va avea dreptul să adopte documente importante pentru soarta ţării şi propria soartă. Şi Guvernul va căpăta foarte curând calificativul „în exerciţiu”, astfel încât mandatul AIE este ca şi încheiat.

Privită prin această prismă, ar fi util să urmărim evoluţia, într-un fel optimistă, a formei coaliţioniste actuale de guvernare democratică, după eşecul Alianţei pentru Democraţie şi Reforme (ADR) de acum 10 ani. Astfel, aceasta a existat şi a rezistat timp de un an, în pofida unor pronosticuri sumbre care au însoţit-o pe tot parcursul şi a unui şir enorm de riscuri şi pericole de ordin intern şi extern. Această viziune ar putea fi utilă dacă nu actualei AIE, atunci viitoarei Alianţe (A).

Pronosticuri şi pericole externe

Pronosticurile cele mai negre le-a formulat cu multă vervă Partidul Comuniştilor (PCRM), principala şi unica formaţiune de opoziţie parlamentară. „Cadavru politic neconstituit” este cel mai „gingaş” pronostic - apreciere „pcrm”-istă la adresa AIE.

De la PCRM a avut coaliţia de guvernământ şi cel mai mare pericol extern. A fost un pericol real şi foarte serios nu doar pentru că PCRM a lucrat masiv şi profesionist, din perspectiva scopurilor sale, pentru crearea unei imagini negative a AIE în rândurile propriilor simpatizaţi şi a societăţii în ansamblu. Neparticiparea comuniştilor la şedinţele Parlamentu